Hei tu, dragă, de mireasă,
Din cornuț de după masă
Te rog, plânge şi suspină.
Şi tată-tău îi închină;
Închină și mâne-ta,
Şi mîngâie-o şi pă ea.
Când meri a te cununa,
Roagă-o pe mamă-ta
Să-ţi puie mâna pă cap,
Să te năpuste cu drag;
Să-ţi puie mîna pe piept,
Să te năpuste cu drept.
Tu, mireasă, ce-ai pierdut,
Nici în târg nu-i de vândut:
Mamă dulce n-ai mai mult;
Tu, mireasă, ce-ai scăpat
Nu-i în târg de cumpărat,
Mamă dulce de aflat.
Tu, mireasă, paie-ţi rău
Şi după tătucul tău.
Părinţi nu poţi cumpăra,
Să dai mia şi suta;
Să dai mia şi mulţi lei,
Nu-s ca şi părinţii tăi.
De-i înconjura lumea,
Mamă dulce nu-i afla.
Şi câtu-i lumea de lată
Nu găseşti ca al tău tată!
Vai, fete care sunteţi,
De părinţi grijă aveţi,
Aveţi grijă şi-i cinstiţi
Şi când vă căsătoriţi.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.