Se afișează postările cu eticheta tată. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tată. Afișați toate postările

marți, 13 august 2013

[Hei tu, dragă, de mireasă]


Hei tu, dragă, de mireasă,
Din cornuț de după masă
Te rog, plânge şi suspină.
Şi tată-tău îi închină;
Închină și mâne-ta,
Şi mîngâie-o şi pă ea.
Când meri a te cununa,
Roagă-o pe mamă-ta
Să-ţi puie mâna pă cap,
Să te năpuste cu drag;
Să-ţi puie mîna pe piept,
Să te năpuste cu drept.
Tu, mireasă, ce-ai pierdut,
Nici în târg nu-i de vândut:
Mamă dulce n-ai mai mult;
Tu, mireasă, ce-ai scăpat
Nu-i în târg de cumpărat,
Mamă dulce de aflat.
Tu, mireasă, paie-ţi rău
Şi după tătucul tău.
Părinţi nu poţi cumpăra,
Să dai mia şi suta;
Să dai mia şi mulţi lei,
Nu-s ca şi părinţii tăi.
De-i înconjura lumea,
Mamă dulce nu-i afla.
Şi câtu-i lumea de lată
Nu găseşti ca al tău tată!
Vai, fete care sunteţi,
De părinţi grijă aveţi,
Aveţi grijă şi-i cinstiţi
Şi când vă căsătoriţi.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Fost-am şi noi tri surori]

Fost-am şi noi tri surori,
Ca şi creanga cu tri flori,
S-o băgat doru-ntre noi
Şi ne-o despărţit pe noi;
Ș-o rămas creanga uscată
Şi măicuţa supărată.
Rămâi, maică, sănătoasă
Ca ş-o pară viermănoasă,
Că tot p-aceea-ai fost voioasă
Să nu-mi vezi umbra pân casă,
Nici panglicuţa pe masă!
Rămâi, tată, sănătos,
Ca ş-un măr putregăios,
Că tot p-aceea-ai fost voios
Să nu-mi vezi umbra pe jos!
Tot aceea te-ai temut
C-oi vini după-mprumut
Şi nu vi l-oi da mai mult!
Eu noaptea de-am vut lucra
Împrumutu vi l-am vut da.
Poţi, măicuţă, sămăna
Busuioc pe talpa ta,
Că eu rar ţi l-oi călca.
O dată la două veri,
De tri ori la două ierni.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Busuioc mândru pe masă]

Busuioc mândru pe masă,
Rămâi, maică, sănătoasă,
Dacă n-ai fost bucuroasă
Să mă vezi sara, prin casă
Ca ş-o garoafă frumoasă;
Busuioc mândru, tufos,
Rămâi, tată, sănătos,
Dacă n-ai fost bucuros
Să trăieşti cu fata-n casă,
Să mănânci cu ea la masă!
Taci, mireasă, nu mai plânge,
Că la maică-ta te-oi duce
Când a face plopul pere
Şi răchita vişinele
Şi proţapul mugurele
Şi tânjala viorele
Şi, atunci şi nici atunci!
De trei ori pe lângă masă,
Să scoatem floarea din casă,
Să roiască albinele,
Să rămâie binele.
Să trăiască mirele.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Haida liu-liu dragu mamii]


Haida liu-liu dragu mamii,
Draga mamii, puica mamii!
Haida liu-liu, de-mi adormi!
Demineaţa să te scoli
Să fii nenii de-ajutor
Şi mamii lucru cu spor.
Câte flori au fost pe şes
Fetele că le-au cules,
Și le-au strâns în mănunchele,
Și le-au pus în sân la piele,
Şi le-au strîns în mănunchi mare
Pe la asfinţit de soare
Să-i pară noaptea mai mare...
Şi aşa mi-a adormit
Puiul mamii cel iubit,
Că singură n-a ştiut
Nopţile când a trecut.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Haida liuliu cu mama,/ Că mama te-a legăna]


Haida liuliu, puiule,
Puiule, puiuţule!
Haida liuliu cu mama,
Că mama te-a legăna
Şi din gură ţi-a cânta,
Ţi-a cânta un cântecel
Scurticel şi frumuşel,
Doară-i creşte măricel
Şi te-i face voinicel.
Haida liuliu, nani, nani,
Liuliu, liuliu, puiu mamii
Că mama ţie ţi-a zice
Un cântec mândru, duios,
Ca s-adormi să fii frumos,
Părinţilor de folos!
Haida liuliu, băieţel,
Dragul mamii mititel,
Doară-i creşte mărişor,
Să fii mamii de-ajutor.
Haida nani, palicaş,
Dragul mamii ficioraş,
Doară-i creşte mai de grabă
Să fii tatii bun de treabă !

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

joi, 25 aprilie 2013

Cântec de petrecut

Țucu-te, tătucă dragă,
De la noi să nu te duci,
Da sunt două drumurele:
Unu-i drumul dorului,
Ș-unu-i drumul somnului;
Nu mere pe-a somnului,
Că ti-i scăpa și-i durmi
Ș-napoi nu-i mai vini;
Da te du pe-a dorului,
Când ți-a vini dor de noi
Întoarce iară-napoi.
Nu mere pe drum de piatră,
Că nu-i vini niciodată;
Dar te du pe drum cu flori,
Când ți-a vini dor de noi
I-ntoarce iară-napoi.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., 1967.

joi, 11 aprilie 2013

Verș la tată

Tot ce răsare și crește
În pământ se putrezește,
Toate se-ntor' în pământ
De unde au fost și sunt.

O jalnică întâmplare,
O iubită adunare,
Toți cu luare aminte
La cele ce plâng fierbinte,

O necredincioasă moarte,
Gramnică, cumplită foarte,
Căci de acum înainte
Nu voi mai grăi cuvinte.

Of, lume amăgitoare,
Cât ai fost de-nșelătoare,
Tu ai zis că ai putere
Și dai toate spre plăcere.

Tuturor să fie-n gându,
Că eu de pildă va sîntu,
Că soarele mi-au apus
Și eu din lume sunt dus. 

Vino, draga mea soție
Cari din sfânta cununie
Mi-ai fost dăruită mie
Pân la casu de vecie,

Veniți și voi, cei rămași,
Dragii taichii copilași,
Să vă sărut pe obraz
Că de mine ați rămas.

Cu toți mâna s-o dăm
Și frumos să ne iertăm,
Că eu, gata, de acum,
Mă duc și vă las plângând,

Eu pe voi vă părăsesc
Și de voi mă despărțesc
Căci soarele mi-a apus
Și eu din lume sunt dus.

Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.

Bocet la tată

Moarte, moarte,
Hoț de noapte,
Cât îi satul mi-ai umblat,
Nime sălaș nu ți-o dat,
Da pe noi ne-ai înșelat
Și la noi dac-ai intrat,
Să fi luat ce-o fost de luat,
Pe taica să-l fi lăsat,
C-o fost taica stâlp de fier,
S-o răzmat copiii-n el.
Ș-ai vint moarte prin grădină
Ș-ai luat pomi de la tulpină,
De ne doare la inimă.
Da ieu d-ăștia de știam,
Ușile le zăvoram,
Porțile le încuiam
Și-n casă nu te lăsam.
Hai, tată, să facem schimbare,
Că nu-i nici o supărare
De mine, că-s fată mare.
Lasă-te, tată, de cale,
Ca să ne lăsăm de jale,
C-asta-i cale-ndelungată,
Nu se gată niciodată.
Bradule, smolitule,
Să fi putrezit în munte,
Să nu vii la noi în curte,
Să te tai în fierăstrău
Și să te faci copârșeu,
Să nu bag pe taică-meu.
Lutule,
pământule,
Mulți oameni ai mai mâncat
Și tot nu te-ai săturat,
Că pe taica mi l-ai luat.
Pământule,
urâtule,
Lacăt ai și cheie n-ai,
Că ce-apuci nu ne mai dai.

Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.