În seara de către Sf. Andrei, fetele şi văduvele îşi fac «pe ursită», vrăjind de peţire, de dragoste, căutându-şi de noroc, sau făcând farmece de răutate, care trebuie să se lipească de duşmani şi de casele lor.
Se rostesc de nouă ori în şir următoarele:
Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat Începutul
De la casa lui,
De la masa lui,
Sănătos,
Voios,
Şi-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de cale,
L-a întâlnit,
L-a întâmpinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Noua diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaie,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, noua făcătoare,
Nouă mârători, nouă mârătoare (mirătoare).
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni,
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Toate s-au strâns şi s-au adunat,
Grozav l-au încurcat
Şi în pat de moarte l-au lăsat.
S-a stârnit Începutul cu glas mare până-n
cer,
Cu lacrimi lungi până-n pământ;
Nimeni în lume nu-l aude,
Fără Maica Domnului
Din poarta cerului.
Ea din grai așa a grăit:
- Începutule, ce plângi cu glas mare
până-n cer,
Cu lacrimi lungi până-n pământ?
- O Maica Domnului
Din poarta cerului,
Cum n-aş plânge cu glas mare până-n cer,
Cu lacrimi lungi până-n pământ!
Am plecat
De la casa mea,
De la masa mea,
Sănătos,
Voios,
M-am luat pe cale, pe cărare.
Când am fost la miez de miez de cale,
M-au întâlnit,
M-au întâmpinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Nouă draci, nouă drăcoaie,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaie,
Nouă zmei, nouă zmeoaie,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă mirători, nouă mirătoare,
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ.
Toate s-au strâns
Şi s-au adunat,
Grozav s-au încurcat
Şi în pat de moarte m-au lăsat.
- Nu gândi nimica, Începutule!
Pe scară de aur m-oi scoborî,
Poale albe oi întinde,
Pe tine te-oi cuprinde,
Cuţit de zână,
Din teacă de zână,
Cu mâna dreaptă oi apuca,
Şi bine ţi-oi alege,
Bine ţi-oi culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s moroi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoaie,
De-s draci, de-s drăcoaice,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaie,
De-s zmei, de-s zmeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s făcători, de-s făcătoare,
De-s mirători, de-s mirătoare,
De-s mâncători, de-s mâncătoare,
De-s nouă zâni
De la nouă stâni,
De-s nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Crăpe-le inima-n patru,
Cum crapă păsatul.
Pice-le cosiţele,
Curgă-le ţâţele,
Să piară,
Să răspiară,
Ca scuipatu-n cale,
Ca roua de soare,
Începutul să rămâie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
Şi Maica sfăntă l-a lăsat.
Sănătos,
Voios
Şi veselos.
Râpa de Jos, Transilvania
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, 1910.