[Rămâi, maică, sănătoasă]

Rămâi, maică, sănătoasă,

Dacă n-ai fost bucuroasă

Ca să-ţi vezi fiicuţa-n casă,

De spălat; de măturat;

Şi de făcut de mâncat:

Ce-a fost dulce am mâncat;

Ce-a fost frumos am luat;

Ce-a fost urât ţi-am lăsat.

Rămîi, nene, sănătos,

Dacă n-ai fost bucuros

Să ai un copil frumos.

Că sara, când îmi veneai

La uşi nu te apropiai

Şi-n fereşti nu zurăiai.

Da de-acum, când îi veni,

Tot la uşă te-i opri

Şi-n fereşti îi zurăi.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Trandafir în cornu mesii]

Trandafir în cornu mesii,

Mândru plâng ochii miresii.

Lasă, plângă cât de rău

Binile tătâne-său;

Lasă, plângă, săraca,

Binile de la mă-sa.

Rămas bun, dragă măicuţă.

Că te-am slujit de micuţă

Şi flămândă şi desculţă

Pântu şepte perinuţă;

Te-am slujit bugăt cu-amar

Şepte perini ş-un dricar,

Spusu-ţ-am, măicuţă, bine

Să ţii zile pântru mine

Să mă dai în sat cu tine,

D-ai ţinut zile-nvrâstate

Şi m-ai dat, maică, departe;

Că, măicuţă, te-ai temut

C-oi vini după-mprumut

Şi nu ţi l-oi da mai mult.

Da noaptea de-am vut lucra

Şi-napoi ţi l-am vut da.

P-asta-ai fost, maică, voioasă

Să nu-mi vezi umbra pin casă,

Nici să nu fim toţi la masă.

Măicuţă, nu ţ-a fi dor

Văzând urma pin ocol

Plină de amar şi dor?

Măicuţă, nu ţ-a fi jele

Să vezi urma cizmei mele

Plină de amar şi jele?

Poţi, măicuţă, sămâna

Busuioc pe talpa ta,

Că eu rar ţi l-oi călca;

O dată la două veri,

La tri ani de două ori.

Trimesu-mi-o mama carte

P-un noruţ de vreme rea,

Să mă duc până la ea;

Şi eu i-am trimes napoi,

P-un noruţ de vreme lină,

Nu mă duc, că-s prea străină.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Trandafir în cornu mesei]

Trandafir în cornu mesii.

Cum mai plâng ochii miresii!

Unu plânge, unu nu,

Că ştie ce-i urâtu.

Unu plânge ş-unu ba,

Că ştie ce-i dragostea.

Plânge-mă, maică, cu dor,

Ţi-am fost fată şi fecior,

Ţi-am scos plugu din ocol

Şi ţi-am semănat ogor.

Strânge-ţi, fată, hainile;

Ţi le strânge,

Ţi le plânge,

Că noi de-aicea te-om duce

Pastă munţi,

La dalbe curţi,

La părinţi necunoscuţi

Şi la cumnaţi

Nentrebaţi.

Râdeţi, fete, şi glumiţi

Până sunteţi la părinţi;

Că dacă v-aţi mărita,

Râde-aţi şi nu-ţi cuteza.

Frunză verde lăcrimioară,

Lado, lado, sorioară!

Du-te-n haine de mireasă

La bărbatul tău acasă.

Lasă mamă, lasă tată,

Că de-acum eşti măritată.

Lasă fraţi, lasă surori,

Lasă grădina cu flori,

Că tu singură-ai să fii

O grădină de copii.

Lado, lado, nu mai plânge,

Mijlocelul nu-ţi mai frânge,

Că acasă t-ei întoarce

Când pe strat inul s-a toarce

Şi la maică-ta t-ei duce

Chiar atunci şi nici arunce

Când bondariu-a face miere,

Când a face plopul pere

Şi răchita vişinele,

Să-ţi alini pofta cu ele!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Hei tu, dragă, de mireasă]

Hei tu, dragă, de mireasă,

Din cornuț de după masă

Te rog, plânge şi suspină.

Şi tată-tău îi închină;

Închină și mâne-ta,

Şi mîngâie-o şi pă ea.

Când meri a te cununa,

Roagă-o pe mamă-ta

Să-ţi puie mâna pă cap,

Să te năpuste cu drag;

Să-ţi puie mîna pe piept,

Să te năpuste cu drept.

Tu, mireasă, ce-ai pierdut,

Nici în târg nu-i de vândut:

Mamă dulce n-ai mai mult;

Tu, mireasă, ce-ai scăpat

Nu-i în târg de cumpărat,

Mamă dulce de aflat.

Tu, mireasă, paie-ţi rău

Şi după tătucul tău.

Părinţi nu poţi cumpăra,

Să dai mia şi suta;

Să dai mia şi mulţi lei,

Nu-s ca şi părinţii tăi.

De-i înconjura lumea,

Mamă dulce nu-i afla.

Şi câtu-i lumea de lată

Nu găseşti ca al tău tată!

Vai, fete care sunteţi,

De părinţi grijă aveţi,

Aveţi grijă şi-i cinstiţi

Şi când vă căsătoriţi.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Fost-am şi noi tri surori]

Fost-am şi noi tri surori,

Ca şi creanga cu tri flori,

S-o băgat doru-ntre noi

Şi ne-o despărţit pe noi;

Ș-o rămas creanga uscată

Şi măicuţa supărată.

Rămâi, maică, sănătoasă

Ca ş-o pară viermănoasă,

Că tot p-aceea-ai fost voioasă

Să nu-mi vezi umbra pân casă,

Nici panglicuţa pe masă!

Rămâi, tată, sănătos,

Ca ş-un măr putregăios,

Că tot p-aceea-ai fost voios

Să nu-mi vezi umbra pe jos!

Tot aceea te-ai temut

C-oi vini după-mprumut

Şi nu vi l-oi da mai mult!

Eu noaptea de-am vut lucra

Împrumutu vi l-am vut da.

Poţi, măicuţă, sămăna

Busuioc pe talpa ta,

Că eu rar ţi l-oi călca.

O dată la două veri,

De tri ori la două ierni.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Miresucă, ţine minte]

Miresucă, ţine minte,

Să fii bună şi cuminte;

Să fii harnică, blajină,

Că mergi în casă străină.

De-i fi bună, stai la noi;

De-i fi rea, te duci napoi.

De-i fi rea şi veninoasă

Te trimit la mă-ta-acasă.

De-i ocoli lumea-ntreagă

Nu găseşti o-cioară albă,

Nici noră la soacră dragă.

Frunză verde ca iarba,

Mireasă, pe casa ta,

Cântă cucu şi mierla,

Cucu cântă, mierla zice:

Stai, mireasă, nu te duce,

Stai, mireasă, nu pleca

De la măiculiţa ta,

Că te duci la soacră-ta,

Soacră-ta-i femeie rea

Şi te ceartă toată ziua.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Busuioc mândru pe masă]

Busuioc mândru pe masă,

Rămâi, maică, sănătoasă,

Dacă n-ai fost bucuroasă

Să mă vezi sara, prin casă

Ca ş-o garoafă frumoasă;

Busuioc mândru, tufos,

Rămâi, tată, sănătos,

Dacă n-ai fost bucuros

Să trăieşti cu fata-n casă,

Să mănânci cu ea la masă!

Taci, mireasă, nu mai plânge,

Că la maică-ta te-oi duce

Când a face plopul pere

Şi răchita vişinele

Şi proţapul mugurele

Şi tânjala viorele

Şi, atunci şi nici atunci!

De trei ori pe lângă masă,

Să scoatem floarea din casă,

Să roiască albinele,

Să rămâie binele.

Să trăiască mirele.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Plânge-mă, maică, cu milă]

Plânge-mă, maică, cu milă,

Că ţi-am fost scumpă copilă.

Plânge maica nencetat,

Casa-i plină de bănat.

Grădina de floricele

Şi ocolu nost' de jele.

Eu mă duc, maică, cu dor,

Ca steluţa pe sub nor,

Că şti, maică, lumea-ntreagă

Cât ţi-am fost ţie de dragă;

Dar de azi când vei prânzi,

Mare jele te-a lovi;

Şi de azi când vei cina,

Ruptă ţi-a fi inima.

Nu mi-i vedea lângă masă.

Ţi-a fi inimuţa arsă.

Când ti-i pune la culcare.

Perina ţi-a părea tare.

Dimineaţa la sculat,

Jele ţi-a fi şi bănat,

Că ti-i scula singurea.

Ca şi-un pui de turturea.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Hori-ţi, fată, horile]

Hori-ţi, fată, horile

Până eşti ca florile,

Că dacă ti mărita,

Hori-o-ai, nu-i cuteza:

În casă de mamă-ta,

În tindă de nene-tău,

Ş-afară de mutu-tău.

Că, când îi zice tu duinu,

Da-o-a mutu cu pumnu;

Când îi zice tu daina,

Da-o-a mutu cu palma.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

[Copilă din doi părinţi/ La ce foc te mai măriţi?]

Copilă din doi părinţi,

La ce foc te mai măriţi?

Că mila de la bărbat

Ca frunza de măr uscat

Şi mila de la măicuţă

Ca şi mierea de dulcuţă.

De-ai şti cum îi bărbatu

N-ai sili la măritatu,

Ţi-ai tocmi zestrea pe ladă

Şi-ai şedea la mă-ta fată.

Mai stăi, fată, şi feteşte

Şi vezi lumea ce gândeşte.

Da mai şezi măcar o lună

Să porţi floare din grădină.

Da mai şezi măcar un an

Să porţi struţ de măgheran.

Şezi un an şi jumătate,

Să mai porţi coada pe spate...

Creşteţi, flori, da nu-nfloriţi,

Că mie nu-mi trebuiţi;

Creşteţi, flori, cât gardurile,

Nu v-oi rupe ramurile.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Mireasă, cununa ta,/ Dă cu ea de-a durița

Mireasă, cununa ta,
Dă cu ea de-a durița
Prin toate grădinile,
Să răsară busuioc,
Nu-i mai fii fată la joc.
Nici la joc, nici la plimbare,
Nici cu fete-n șezătoare,
Și-n mână nu-i purta flori.
Că de-i purta câteodată,
Tot n-a fi floare de fată,
Și-a fi floare de nevastă.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Mireasă, din astă seară/ Nu mai vezi feciori pe-afară

Mireasă, din astă seară
Nu mai vezi feciori pe-afară,
Nici pe-afară, nici prin casă,
Dacă te-ai făcut mireasă.

Folclor poetic, I, București, 1967. 

Ieși afară, soacră mare

Ieși afară, soacră mare,
Și te uită-n răsărit,
De vezi un căruț gătit.
În mijlocul carului,
Este raza soarelui.
Da nu-i raza soarelui,
Că-i mireasa mirelui.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Mireasă mândră cu flori,/ Ia-ți gândul de la feciori

Mireasă mândră cu flori,
Ia-ți gândul de la feciori,
Ține-ți gândul la bărbat,
Căci cu el te-ai cununat.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Tu, mireasă, draga mea,/ Mulțămește-i maică-ta

Tu, mireasă, draga mea,
Mulțămește-i maică-ta
Că frumos te-a legănat,
Tânără te-o măritat.
Și te-o legănat în fân,
Și te-o măritat curând,
Și te-o legănat la soare,
Și te-o crescut ca pe-o floare.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Plângi, mireasă, nu tăcea

Plângi, mireasă, nu tăcea,
C-așa bini nu-i mai avea,
Cum ai avut la maica.
De-ai umbla-n căruț cu cai,
Bini ca la maică-ta n-ai.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Miresuca, miresuca,/ Ți se cade cu cununa

Miresuca, miresuca,
Ți se cade cu cununa,
Ca și cerului cu luna;
Ți se cade cu mărgele,
Ca și cerului cu stele.

Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.

Chiuituri la nuntă

Ia, mireasă, seama bine,
Pe drumul care-l pornești,
Cu cine te târguiești.
Că ăsta nu-i târg de țară,
Ce iei să poți vinde iară;
Că ăsta nu-i târg de boi,
Ce iei să dai înapoi;
Că-i drumul târguțului,
Pe viața omului.

Folclor poetic, I, București, 1967.

Tu, mireasă, după tine/ N-am văzut plângând pe nimeni

Tu, mireasă, după tine
N-am văzut plângând pe nimeni,
Dar după mirele tău
Curg lacrimile pârâu
Și frunzuța după coastă,
Și inima dintr-o fată,
C-a rămas nemăritată.

Folclor poetic, I, București, 1967.