Colindul cu Moș-Ajunul

Buna ziua lui ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun! 
Câţi miei, 
Câţi purcei, 
Fug copiii după ei. 
Cârnaţi, 
Cârnaţi, 
Ieşi, gazda, de ne daţi. 
Lopociță, 
Lopociță,  
Ieşi, gazda ca ni-s d-o viţă. 
Covrig, 
Covrig, 
Ieşi, gazda, că ni-i frig! 
După ce primesc cârnaţi, slănină sau bani, colindătorii mai strigă: 
Câtă trestie la gazda pra casa, 
Atâţia gologani pră masă! 

Banat
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun, 
Într-un ceas bun! 
Ce e pe casă - să trăiască 
Ce e afară - să izvorască!
Porcii unturoşi, 
Oameni sănătoşi, 
Vacile lăptoase, 
Oile lânoase, 
Caprile păroase! 
Câte cuie sunt pe casă -
Atâţia galbini pe masă! 
Pita - cât masa, 
Stogu - cât casa 
La anu şi la mulţi ani cu sănătate!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun, 
Că e mai bună a lui Crăciun 
(Stăpînul casei îi mulţumeşte, apoi copilul rosteşte:) 
Stogu - cât casa, 
Pâinea - cât masa, 
Stupii - mieroşi, 
Caii - bănoşi, 
Porcii - unturoşi, 
Oamenii - sănătoşi 
Oile - lânoase, 
Caprele - ţâţoase, 
Vacile - lăptoase, 
Cânepa - până în straşina casei, 
Mănuşele -
Cât mătuşele, 
Fuioarele -
Cât răşchitoarele, 
Ce e în casă -
Să trăiască, 
Ce e afară -
Să izvorască! 
La anul cu pace şi cu sănătate 
Est timp cu o parte 
Şi la anul cu o mie.

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Urarea pițărăilor

Bună ziua lui Ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun, 
Că-i cu miei şi cu purcei, 
Cu păstorii după ei. 
Scoală, gazdă, nu durmi, 
Că nu-i vremea de durmit, 
Trebe calul potcovit 
Cu potcoava de colac, 
Şi cu cuie de cârnaţ; 
Dă-ne poame. 
Că ni-i foame, 
Dă-ne nuci, 
Că-s mai dulci, 
Dă-ne alune, 
Că-s mai bune.

(A. Viciu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun 
Că-i mai bun-a lui Crăciun, 
Că-i cu miei, 
Cu purcei, 
Cu copiii după ei. 
Unde-i ajung, 
Îi împung, 
Dă-ne alune, 
Că-s mai bune! 
Dă-ne nuci, 
Că-s mai dulci! 
Dă-ne poame, 
Că n-i foame! 
Dă-ne criţari, 
Că-s mai tari! 

(Nic. Densusianu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind de zori [Zîori de zîori!]

Zâori de zâori! 
Nu vă revărsaţi, 
Nu vă revărsaţi. 
Pe-o luncă frumoasă 
Doi curcani bătrâni, 
Din cioc înciocând, 
Din coarne-ncornând, 
Noi le-am întrebat 
Pentru ce să batu: 
Pentr-un bob de aur. 
Noi le-am alergatu, 
Bumbu i le-am luat, 
La gazda l-am datu. 
La picior de rai 
Vin ficiori de crai. 

(M. Brătulescu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Iasă doamna curţilor]

Iasă doamna curţilor, 
Florile dalbe! 
La mijlocul codrilor, 
Pân' la dealul brazilor, 
Şi din gură le grăia: 
-Voi, brazi, de m-aţi asculta. 
Vă plecaţi din vârfurele, 
Să culeg eu floriicele, 
Să mă duc acas' cu ele!
-Ba noi nu le vom pleca, 
Că nu-i cine-a le purta, 
Ziua pe la sărbători, 
Seara pe la şăzători! 
-Vă plecaţi din vârfurele, 
Să culeg eu floricele. 
Iarna, neaua vi le ninge, 
Vara, soarele le frige, 
Şi le uscă, şi le seacă, 
Rădăcina vi le creapă! 
-Tu nu crezi pe cum ne vezi, 
Că suntem cu frunte verzi, 
Şi ne stau florile bine. 
Orice vreme ne mai vine! 
-Nu vă cer eu pentru mine, 
Ci vă cer eu pentru mire, 
Că el calul şi-a-nşelat, 
Şi stă gata de plecat, 
Cu inima în văpaie 
Şi cu cuget de bătaie! 
Brazii 'tuncea se clătiră, 
Vârfurile-şi umiliră, 
Şi din grai aşa grăiră: 
-Dacă-i, doamnă, lucru-aşa, 
Floricele poţ tăia, 
Şi le da la bunul mire, 
Că în luptă i-or sta bine! 
O-nchinăm spre sănătate! 

(A. M. Marienescu) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [(...)Doamna noastră nu-i acasă]

Noi umblăm la colindat 
Dintr-o casă-ntr-altă casă, 
Doamna noastră nu-i acasă, 
Că-i în vârful muntelui, 
Să facă scară de ceară, 
Să se scoboare la ţară 
Cu secerea su-suoară, 
Să secere la săcară 
Şi grâu de primăvară, 
Să ne facă colăcei, 
Să colindăm pentru ei; 
Să ne facă prescurele, 
Să colindăm pentru ele. 

(A. Viciu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Jupânul gazdă/Bun gând îşi gândea]

Jupânul gazdă 
Bun gând îşi gândea ;
El de se ducea 
La codri de meri 
El de mi-ş tăia 
Juguri şi pluguri 
Resteie, mereie. 
Dacă isprăvea 
În ştreang le lega 
Pe umăr le-arunca 
Ş-acasă venea, 
Şi le alcuia 
Precum trebuia. 
Dar jupânul gazdă 
Bun gînd îşi gândea; 
El de poruncea, 
La slugile sale, 
Ca să-i aducă 
Doisprezece boi, 
Bouţi, bourei 
În trup făcăţei 
În coadă codălbei, 
În coarne suciței. 
Boii i-au adus 
La pluguţ i-au pus, 
Cu biciu-a pocnit 
Boii au pornit, 
Sus spre răsărit. 
La loc au sosit 
Şi dac-or sosit, 
Locul a-mbrăzdat 
Cruciş-curmeziş 
Mai mult pe lungiş; 
Şi dacă găta 
Gazda poruncea 
La slujnica sa: 
Ea grâu cernea 
Şi mi-l alegea, 
Şi mi-l prăvuia 
În saci îl punea 
În car îl încărca. 
Şi gazda poruncea 
La slugile sale: 
Ca doi boi s-aducă 
La căruţ să prinză, 
Poarta s-o deschiză. 
Şi-apoi să poruncească 
La loc să sosească. 
Şi dac-au sosit 
Apoi s-o gătit 
Şi au semănat 
Până ce-au gătat. 
Apoi au grăpat. 
Gazda s-a rugat: 
Dumnezeu a dat 
O ploaie caldă 
Ca holda să crească 
Şi să înverzească; 
Şi că tot creştea 
Şi se răscocea. 
Gazda se ducea 
Şi spice lua 
Pe masă punea. 
Şi iar poruncea 
La slujnica sa: 
Ca să-i aducă 
Dragi secerători 
Cu seceru-n brâu 
La holdă de grâu 
Şi au secerat 
Până au gătat. 
Şi dacă găta 
Şi snopii făcea 
Cruce îi punea. 
Dintr-un snop trăgea 
Cunună făcea; 
Pe cap o punea 
Acasă o ducea. 

(T. Frâncu, G. Candrea) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Om bun (variantă)]

Gazda, cest om bun 
Doamne leo, 
Bun gând şi-o gândit, 
Casă şi-a zidit, 
Pomi a răsădit, 
Masa lângă drum. 
Câţi drumari trecea 
Şi se abătea, 
Toţi îi hărănea; 
Câţi goli îi venea, 
Toţi îi îmbrăca; 
Câţi desculţi venea, 
Toți îl încălţa. 
La mijloc de masă 
Un pom d-aurit, 
Frumos înflorit. 
Din sus despre raiu 
O boare bătea, 
Tot în măr lovea; 
Merele cădea, 
Gazda le strângea, 
În sân le băga, 
La săraci le da, 
Pomeană-şi făcea!

 
(A. Viciu) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Corindă [În ţărmuri de Dunăriţă/Crescut-o, răsărit-o/Un pom nalt înrămurat]

În ţărmuri de Dunăriţă 
Crescut-o, răsărit-o 
Un pom nalt înrămurat 
Cu trupina sus pă soare, 
Cu ramuri jos spră mare, 
Şi Maria din grai grăie: 
„Ridică-ţi pom ramurile”. 
Iar pomu din grai grăie: 
„Treci în mare, treci în lin, 
Că nu-s io ce-ţ pare ţâie, 
Că-s scara lui Dumnăzo, 
Dă pă mine tăt scoboară, 
Jos scoboară şi pogoară, 
Jos în sfinte dumineci, 
Pă la dalbe bisereci. 
Iar Maria din grai grăie: 
„Ridică-ţ pom ramurile, 
Că le-a strica valurile, 
Că adună şi d-adună 
Tăt trupuri făr' de capite, 
Şi săbii făr de mănunt”.
Iar pomu din grai grăie: 
„Treci în mare, treci în lin, 
Nu mă prea rău supăra, 
Că rău mi t-oi blăstăma, 
Dă tu mare oi săca. 
P-indă-ţ sunt vadurile, 
Ara-om cu plugurile. 
P-indă ţî-s întorsurile, 
Îngrădi-n-om grădinile, 
În grădini ci-om sămăna? 
Flori vânăte mohorâte. 
Şi la flori ce om aduce? 
Tăt ficiori însurători 
Şi fetiţa cu bertiţă 
Ş-or alege, ş-or culege. 
Cea mai mică-i nestornică,
La braţă cu iarbă creaţă, 
La brâu-i cu spic de grâu”. 
Ş-o închinăm dă sănătate! 

(G. Alexiei)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Fata mândră tot întreabă]

Fata mândră tot întreabă,
Domnul, Doamne, 
Tot pe dulce maică-sa : 
-Maică, maică dulcea mea! 
Ce mi-ş bate vântul linu, 
Vântul lin când e senin, 
Şi luna când e de plin? 
Maică-sa din grai grăia: 
-Oi tu N.N. draga mea. 
Asta nu e vântul lin, 
Nici luna când e de plin, 
Ci vin junii băluşei, 
Vin la min' te cer pe tine, 
Şi cer prea mult de la mine. 
Cer pluguţ cu patru boi 
Şi turmuţa cea de oi, 
Şi murguţul înşelat, 
Înşelat bine gătat, 
Tot cu galbeni încărcat. 
Fată-sa din grai grăia: 
-Mână-i maică d-îndărăt. 
Nu-s de ani, mai pot s-aştept,
Pân' la dulcea primăvară, 
Când mi-nflor florile iară, 
Eu mi-oi face grădinioară, 
În grădină m-oi băga 
Şi cu flori m-oi împăna, 
Şi la joc eu mă voi duce, 
Junii or sta ca să m-apuce, 
Să mă joace mă-nvârtească, 
Ş-apoi or sta să mă iubească, 
Vor privi păruţul meu, 
Şi-or uita murguţul tău, 
Vor privi ochiţii mei, 
Şi-or uita boiţii tăi, 
Vor ţuca buzele mele, 
Şi-or uita oile tale. 

(S. V. Drăgoi I) 
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [Dar la flori cine-mi şădea/O rujiţă, fată dalbă]

Grele ploi că mi-or ploiatu 
Rouriţă romaniţă! 
Lunci dalbe o năroiat 
Pân noroi flori or crescut. 
Dar la flori cine-mi şădea? 
O rujiţă, fată dalbă. 
Tri boieri de mi-o prindea 
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea: 
-Dai rujâţă, fată dalbă, 
Cin' pă tine te-o făcut 
D-aşa naltă şi frumoasă? 
Ruja ciaru-i grăia: 
-Ce mă boieri d-ispitiţi, 
Că voi boieri bine ştiţi, 
Cin' pă mine m-o făcut 
Că pă mine m-o făcut 
Pă su' cep la nouă buţî, 
Să fiu dragă junilor, 
Ca rachia turcilor. 
Doua oară mi-o prindea, 
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea: 
-Dai rujâţă, fată dalbă, 
Cin' pă tine te-o făcut 
O-aşa naltă, sprâncenată? 
Ruja ciaru-i gră: 
-Ce mă boieri d-ispitiţi, 
Că voi boieri bine ştiţi, 
Cin' pă mine m-o făcut?
Că pe mine m-o făcut 
Su' cuptoru pitelor 
Să fiu dargă junilor 
Ca pita creştinilor. 
Tria oară mi-o prindea, 
Mi-o prindea, mi-o d-ispitea: 
-Dai rujâţă, fată dalbă, 
Cin' pă tine te-o făcut 
D-aşa naltă, rujmenioară?
Ruja ciaru-i grăia: 
-Ce mă boieri d-ispitiţi, 
Că voi boieri bine ştiţi, 
Cin' pă mine m-o făcut ; 
Că pă mine m-o făcut 
În grădină la stupină, 
Su' coşniţa cea bătrână, 
Să fiu dragă junilor, 
Ca mierea albinelor. 
Şî te fiică veseleşte, 
C-o-nchinăm cu sănătate!

(S. V Drăgoi II) 

Transilvania, Banat

Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Sorcova

Sorcova,
Vesela,
Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir.
Peste vară
Primăvară
Să fiţi boieri sănătoşi
Ca pietrele de vârtoşi.

(Transilvania, Banat)

Ioan Dariu, Arion sau culegere de cânturi naţionale, de stea şi colinde, Braşov, 1885.

***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun,
Că e mai bună a lui Crăciun!

[Stăpânul casei îi multumește apoi copilul rostește:]

Stogu - cât casa,
Pâinea - cât masa,
Stupii - mieroși,
Caii - bănoși,
Porcii - unturoși,
Oamenii - sănătoși,
Oile - lânoase,
Caprele - țâțoase,
Vacile - lăptoase,
Cânepa - până la streașina casei,
Mânușele -
Cât mătușele,
Fuioarele -
Cât râșchitoarele,
Ce e în casă -
Să trăiască,
Ce e afară -
Să izvorască!
La anul cu pace și cu sănătate
Est timp cu o parte
Și la anul cu o mie!

(Banat, Transilvania)
Nicolae Densușianu, Vechi cântece și tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la "Chestionarul" istoric (1893-1897), editura Minerva, 1975.
***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun,
Că-i mai bună a lui Crăciun,
Într-un ceas bun!
Ce e în casă - să trăiască
Ce e afară - să izvorască! -
Porcii unsuroși,
Oameni sănătoși,
Vacile lăptoase,
Oile  lânoase,
Caprele păroase!
Câte cuie sunt pe casă -
Atâția galbini pe masă!
Pita- cât masa,
Stogu - cât casa
La anu și la mulți ani cu sănătate!

(Banat, Transilvania)

Nic. Densușianu, Vechi cântece și tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la "Chestionarul" istoric (1893-1897), editura Minerva, 1975.


***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Sorcova

Sorcova
Vesela,
Să-nfloreşti,
Să-mbătrâneşti:
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir;
Tare ca peatra,
Iute ca săgeata;
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul şi la mulți ani!

(Transilvania, Banat)

S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, I, Ediţiunea Academiei Române, 1898.


***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

[Mă luai, luai]

Mă luai, luai,
Joi de dimineață
Cu rochia creață.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Și-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf, o suflai,
Și-n sân o băgai
Floarea trâmbițăi:
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe,
La mine vine
În braț' mă strânge.
- Fugi, câine, din față
Nu mă strânge-n brață,
Că maica așteaptă
Ca să-i gat holda.
- Spune-i la mă-ta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
Peste lecurele
Cu nouă ulcele.
- Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Și apele-s mari,
Și satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza și bumbacu,
Trei scânduri de brad
Și-o cruce la cap
Și Ion cel drag.


(Transilvania, Banat)

G. Breazul, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisul Românesc, 1941.

***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.