Daliană fată
d-albă (dragă)
Ce rându-i d-acesta rându,
De mi-ș bate vântu linu,
Vântu lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă'n d-ușa noastră?
Maicăi-sa din dar grăia-re:
-Fiica mea, zăluda mea-re
Mare-mi eşti putin pricepi,
Nu mi-ş bate vântul linu,
Vântul lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă'n d-uşa noastră,
Ci-s dragi peţitori de-ai tăi,
Vin la min'te cer pe tine.
Cer plugut, suruţi de boi,
Ş'o mie d-albe de oi.
Ş'o mie de miorele,
Şi cincizeci de berbecei.
Grăi-ş fica către maică:
-Maică măiculeana mea-re,
Nu gândi maică nimicu
Că vin joi cu jocuri noi,
Și Duminici cu nedei.
Eu la jocuri
duce-m'oi
Nu m'oi duce după elu.
Ci m'oi prinde drept de elu;
El să-mi caute eu să-l caut
Statu lui purtatu luiu;
Genele sprâncenele,
Şi hăi doi ochi mângâioşi
Cari mângăiesc juni frumoşi,
Mângăia·l-oi şi pe elu.
Din pluguţ suruț de boi,
Lăsa-va numai pe doi.
Pe hăi doi mai d·înapoiu,
Pe hăi doi mai
mohorâti,
Cari v 'is vouă mai d-urâti.
Din mia d-albe de oi,
Lăsa-va pe zece oi;
Din mia de miorele,
Lăsa-va pe zece miele;
Din cincizeci de berbecei,
Lăsa-va numai pe doi ;
Şi murguţul calul suru,
Cade-mi-se maică mie;
Că-mi este dat de nănaşu,
Când nănaş m' o botezatu,
D-atunci murgu mi-l'a datu.
Tot în fala frațiloru,
Şi' n cinstea părinţiloru.
Şi te fică veseleşte,
C' o 'nchinăm cu sănătate,
Că colindă nu mai este.
Ce rându-i d-acesta rându,
De mi-ș bate vântu linu,
Vântu lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă'n d-ușa noastră?
Maicăi-sa din dar grăia-re:
-Fiica mea, zăluda mea-re
Mare-mi eşti putin pricepi,
Nu mi-ş bate vântul linu,
Vântul lin din cer seninu
De cu seară prin grădini
Miez de noapte la fereastră,
Zori de ziuă'n d-uşa noastră,
Ci-s dragi peţitori de-ai tăi,
Vin la min'te cer pe tine.
Cer plugut, suruţi de boi,
Ş'o mie d-albe de oi.
Ş'o mie de miorele,
Grăi-ş fica către maică:
-Maică măiculeana mea-re,
Nu gândi maică nimicu
Că vin joi cu jocuri noi,
Și Duminici cu nedei.
Nu m'oi duce după elu.
Ci m'oi prinde drept de elu;
El să-mi caute eu să-l caut
Statu lui purtatu luiu;
Genele sprâncenele,
Şi hăi doi ochi mângâioşi
Cari mângăiesc juni frumoşi,
Mângăia·l-oi şi pe elu.
Din pluguţ suruț de boi,
Lăsa-va numai pe doi.
Pe hăi doi mai d·înapoiu,
Cari v 'is vouă mai d-urâti.
Din mia d-albe de oi,
Lăsa-va pe zece oi;
Din mia de miorele,
Lăsa-va pe zece miele;
Din cincizeci de berbecei,
Lăsa-va numai pe doi ;
Şi murguţul calul suru,
Cade-mi-se maică mie;
Că-mi este dat de nănaşu,
Când nănaş m' o botezatu,
D-atunci murgu mi-l'a datu.
Tot în fala frațiloru,
Şi' n cinstea părinţiloru.
Şi te fică veseleşte,
C' o 'nchinăm cu sănătate,
Că colindă nu mai este.
Lejnic, Hunedoara