:
Descântătoarea ține în mâna un șomultoc
legat, în care se află o săgeată făcută din nouă ace de la o vădană, voz de rug
și lemn de răchită, legate toate cu sbici de la cai; mai ține în mână și
secerea și cuțitul, iar în alta mână toporul.
Pune apă neîncepută în o strachină pe
brațele femeii bolnave, pentru ca să o spele, iar descântătoarea la spate pune
secerea, cuțitul și șomultocul în formă de cruce pe cap, pe umere, pe spate,
descântând, ca să-l alunge pe diavolul, căci ursita e cu "ceas rău"
și el de acelea se înspăimântează, căci el e prost și de frica fuge.
Hai, vacă roşă, că eu te henesc,
De pe trupul femeiei işteia,
De pe ursita ei, de pe bărbatul ei,
De pe casa ei, de pe copiii ei,
De pe toată gospodăria ei.
Că de nu te-i heni,
Eu cu toporul capul ț-oi tăia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cuțitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi împunge,
Cu rug, ruguleț te-oi alunga
Din trupul femeiei işteia,
Din capul ei, din oasele ei,
Din mânile ei, din vinele ei,
Din toate încheieturele ei,
Să te duci, duh rău,
Întopsicat şi împeliţat,
Din ceasul acesta înainte,
Că eu oi veni și te-oi mai cerca
Si dacă te-oi mai afla
Cu toporul te-oi tăia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cuțitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi împunge,
Cu săgeata te-oi săgeta,
Cu rug rugit te-oi alunga
Din capul femeiei işteia,
Din trupul ei, din mânile ei,
Din oasele ei, din vinele ei,
Din toate încheieturile ei.
Să ieși din ceasul asta înainte
Pe degetul stâng,
Ca prin urechile acului.
de sluțit să n-o sluțești,
De muțit să n-o muăești,
Semn să nu-i faci,
Bortă să nu-i lași.
De la dânsa să te porneşti
Unde te trimit eu:
În pădure măiastră,
În stâncă şi-n piatră,
Care nu trebuieşti,
Că acolo e casa şi locul tău.
Nu în capul femeiei ,
Nu în trupul ei , nu în mânile ei,
Nu în sângele ei, nu în vinele ei,
Nu în încheieturele ei.
Să te duci, să te porneşti,
Să ieşi pre sus, prin căpriori,
Să nu te atingi nici de nori,
Nici de pământ,
Să te duci ca un vânt:
Pe sub garduri,
Să nu te atingi de nime,
Nici de om, nici de vită.
Să te duci, să te porneşti,
Să nu gândeşti să te-ntorci,
Că eu cu armele mele,
Pulbere şi ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Ieşi şi te du:
Unde cucoş negru nu cântă,
Unde pasăre nu ciripeşte ,
Vacă nu rage,
Oaie nu paşte.
În stâncă şi-n piatră te propeşti,
Că acolo trebuieşti.
Acolo ţi-i casa ta,
Acolo ţi-i locaşul tău.
Nu veni asupra femeiei işteia,
Ca porcii grohăind,
Ca caii fornăind,
Că eu pulbere şi ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Că eu pomană-mi fac cu femeia asta ,
Cu casa ei, cu barbatul ei,
Cu copiii ei, cu gospodăria ei.
Eu am venit să te scot,
Din trupul ei, din picioarele ei,
Din sângele ei, din vinele ei,
Din toate încheieturile ei.
Că de nu-i heni
Eu cu toporul capul ţ-oi tăia,
Cu secera te-oi secera,
Cu cuţitul te-oi înjunghia,
Cu suliţa te-oi împunge,
Cu acele te-oi străpunge,
Cu pieptenele te-oi smulge,
Cu rug, ruguleţ te trag.
Fugi, duh rău,
Întopsicat şi-mpeliţat,
Că eu cu armele mele
Te-oi face praf şi ozdrele!
E.
N. Voronca - Datin
