descântec de deochi pentru copil

Să fugiți în munți înalți
Să lăsați pe [N.N.]
Luminat și curat,
Cum Maica Domnului l-o lăsat.

Descântec "pentru toate cele": pocitură, deochi, ursită

Se descântă cu un cuţit părăsit, în usturoi şi cu acela se unge, sau în apă cu care se spală şi se bea, restul se toarnă pe câine cruciş și, de s- a scutura, nu i-i nimic omului.

Ustur mere şi Maica Precista

Pe-un jij de deal

Cată-n carte,

Cată-n parte,

Cată-n toate părţile

Unde a vedea

Nouă strigoaice

Cu nouă ţânci răi,

Nouă lupoaice,

Ş-a strigat Maica Precista

În gura mare:

Voi nu-l pociţi ,

Nu-l săgetaţi,

Nu-l giughieţi,

Da' luaţi giungheturele ,

Săgetăturele,

Şi le duceţi

În dealul Galariilor,

Pocitoarea ciutelor.

Voi acolo pociţi,

Acolo giunghieţi,

Acolo săgetaţi

În strachină de argint

Cupele sprijinind.

Da' N. să rămâie

Curat şi luminat,

Ca Dumnezeu ce l- a dat

Şi Maica Precesta ce l-a lăsat,

Alo - haide!

E. N. Voronca - Datinele şi credinţele poporului român

https://rightwords.ro/folclor/descantec-pentru-toate-cele-pocitura-deochi-ursita--63831

Descântec de deochi

Du-ce giochi dîn frunce,

În mijloc dă munce;

Du-ce giochi cu vântul,

Vântul să ocolească pământul;

Vântul să vină,

Giochiul în munce să rămână

Tui, Tui!!!

Descântătoarea scuipă de trei ori pe jos, pe vatră, bagă degetul în gură şi unge cu scuipat fruntea copilului, apoi pune într-un pahar apă curată, proaspăt scoasă din fântână şi aruncă de trei ori cărbuni aprinşi în pahar. După ce s-au stâmpărat cărbunii se dă copilului să bea, de trei ori şi mai târziu până ce se termină din pahar.

(Drăgan Cocoana, Duleu)

Descântec de deochi

DESCÂNTEC DE GIOCHEAT

Fuji giochi

Dîntră ochi,

Dîn splină

Dîn dulbină;

Fuji muroane,

Fuji strîgoane,

Fuji poşitură,

Fuji strîcnitură

Dîn creii (creierii) copilului,

Dîn faţa obrazului,

Copilu’ să rămână curat şî luminat,

Ca Maica Domnului

Dîn şeri lăsat.

Tomescu Maria, 69 de ani, Duleu

https://descantecesileacuristrabune.wordpress.com/

Descântec de deochi

Fugi deochi,
Dintre ochi,
Din băierile inimii,
Din zgârciu nasului,
Din fața obrazului!
Fugi ca vântu,
Să doarmă [N.N.] ca pământu!
De-o fi de om că-i cadă boașele,
De-o fi de nevastă să-i cadă țâțele,
De-o fi de fată mare să-i cadă cosițele,
De-o fi de codru să-i cadă frunza,
De-o fi de vânt să se bage-n pământ.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.

Descantec de deochi

Vine ciuta de la munte
Lingându-și puii pe frunte.
Îi linge pe pestricei,
Și pe cei mai frumușei,
Și eu pe [N.N.] îl ling
Între ochi,
De deochi.
Cât o sta vântu în gard,
Atâta deochiu-n cap.
Să fugă din sat
Ca un câine turbat,
Cu coada îndoită,
Cu laba pitită,
Cu gura căscată,
Cu limba uscată;
Și unde o cădea,
Acolo o muri,
Pe [N.N.]să-l lase
Curat, luminat,
Cum Dumnezeu l-o lăsat.

Ernest Bernea, Sociologie și etnografie românească, Editura vremea, București, 2009.