Tot ce răsare și crește
În pământ se putrezește,
Toate se-ntor' în pământ
De unde au fost și sunt.
O jalnică întâmplare,
O iubită adunare,
Toți cu luare aminte
La cele ce plâng fierbinte,
O necredincioasă moarte,
Gramnică, cumplită foarte,
Căci de acum înainte
Nu voi mai grăi cuvinte.
Of, lume amăgitoare,
Cât ai fost de-nșelătoare,
Tu ai zis că ai putere
Și dai toate spre plăcere.
Tuturor să fie-n gându,
Că eu de pildă va sîntu,
Că soarele mi-au apus
Și eu din lume sunt dus.
Vino, draga mea soție
Cari din sfânta cununie
Mi-ai fost dăruită mie
Pân la casu de vecie,
Veniți și voi, cei rămași,
Dragii taichii copilași,
Să vă sărut pe obraz
Că de mine ați rămas.
Cu toți mâna s-o dăm
Și frumos să ne iertăm,
Că eu, gata, de acum,
Mă duc și vă las plângând,
Eu pe voi vă părăsesc
Și de voi mă despărțesc
Căci soarele mi-a apus
Și eu din lume sunt dus.
Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.