Moarte, moarte,
Hoț de noapte,
Cât îi satul mi-ai umblat,
Nime sălaș nu ți-o dat,
Da pe noi ne-ai înșelat
Și la noi dac-ai intrat,
Să fi luat ce-o fost de luat,
Pe taica să-l fi lăsat,
C-o fost taica stâlp de fier,
S-o răzmat copiii-n el.
Ș-ai vint moarte prin grădină
Ș-ai luat pomi de la tulpină,
De ne doare la inimă.
Da ieu d-ăștia de știam,
Ușile le zăvoram,
Porțile le încuiam
Și-n casă nu te lăsam.
Hai, tată, să facem schimbare,
Că nu-i nici o supărare
De mine, că-s fată mare.
Lasă-te, tată, de cale,
Ca să ne lăsăm de jale,
C-asta-i cale-ndelungată,
Nu se gată niciodată.
Bradule, smolitule,
Să fi putrezit în munte,
Să nu vii la noi în curte,
Să te tai în fierăstrău
Și să te faci copârșeu,
Să nu bag pe taică-meu.
Lutule,
pământule,
Mulți oameni ai mai mâncat
Și tot nu te-ai săturat,
Că pe taica mi l-ai luat.
Pământule,
urâtule,
Lacăt ai și cheie n-ai,
Că ce-apuci nu ne mai dai.
Opere, V, Constantin Brăiloiu, editura Muzicală, 1981.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.