joi, 11 aprilie 2013

Cântec de petrecut

Cântă cucu-n vârf de nuc
Și moartea-ntr-un vârv de ciung.
Moartea zice către cuc:
- Dă-mi, cuce, glasul tău mie,
Că vom fi bune soție!
Dar cucul din grai grăia:
- Du-te, moarte, de-acolea!
Du-te, moarte, la focul,
Că nu ți-ai aflat omul!
Glasul eu nu mi l-oi da,
C-a veni primăvara
Și ier voi prinde-a cânta,
Eu pe unde merg și cânt
Ies plugari cu plugurile,
Păcurari cu oile,
Neveste cu prânzurile.
Eu pe unde merg și cânt
Ies bărbați cu plugu-n câmp,
Nevestele duc de prânz.
Bărbații merg șuierând
Și nevestele cântând,
Și voie bună făcând.
Tu pe unde mergi și cânți
Nu mai vezi ochi înfloriți,
Făr' numai păinginiți,
Mumele rău despletite,
Nevestele bănuite.
Tu pe unde mergi și cânți
Copii mici îi sărăcești,
Oameni tineri despărțești,
Căși de oameni pustiești!
Cucul dacă a cântat,
Iute-n casă a zburat
Și la cap s-a așezat.
Iară moartea stașnica
Iute după el mergea
La picioare s-așeza
Și cu cucul se mustra.


Flori alese din poezia populară, II, EPL, 1967.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.