Zorilor, zorilor,
Voi surorilor,
Voi să nu pripiţi,
Să ne năvăliţi,
Până şi-o găti
Dalbul de pribeag
Un cuptor de pâine,
Altul de mălai,
Nouă buţi de vin,
Nouă de rachiu,
Şi-o văcuţă grasă,
Din ciread-aleasă,
Să-i fie de masă.
Zorilor, zorilor,
Voi surorilor,
Voi să nu pripiţi,
Să ne năvăliţi,
Până şi-o găti
Dalbul de pribeag
Turtiţă de ceară,
Fie-i de vedeală;
Văluşel de pânză,
Altul de peşchire.
Zorilor, zorilor,
Voi surorilor,
Voi să nu pripiţi,
Să ne năvăliţi,
Până şi-o găti
Dalbul de pribeag
Un car cărător,
Doi boi trăgători,
Că e călător
Dintr-o lume-ntr-alta
Dintr-o ţară-ntr-alta;
Din ţara cu dor
În cea fără dor,
Din ţara cu milă
În cea fără milă.
Zorilor, zorilor,
Voi surorilor,
Voi să nu pripiţi,
Să ne năvăliţi,
Până şi-o găti
Dalbul de pribeag
Nouă răvăşele
Arse-n cornurele,
Ca să le trimeată
Pe la nemurele,
Să vină şi ele,
Să vadă ce jele.
— Ridică, ridică
Gene la sprâncene,
Buze subţirele,
Să grăieşti cu ele.
Cearcă, dragă, cearcă,
Cearcă de grăeşte,
De le mulţumeşte
La strini, la vecini
Cui a făcut bine
De-a venit la tine.
Că ei şi-au lăsat
Hodina de noapte
Şi lucrul de ziuă.
— Eu nu pot, nu pot,
Nu pot să grăesc
Să le mulţumesc.
Mulţumi-le-ar Domnul,
Că eu nu li-s omul.
Eri de dimineaţă
Mi s-a pus o ceaţă,
Ceaţă la fereastră
Şi-o corboaică neagră,
De sus învolbând,
Din aripi plesnind,
Pe min' m-a plesnit,
Ochi-a-mpănjenit,
Faţa mi-a smolit,
Buze mi-a lipit.
Nu pot să grăesc,
Să le mulţumesc
Mulţumi-le-ar Domnul,
Că el mi-a dat somnul;
Mulţumi-le-ar Sfântul,
Că el mi-a luat gândul.
— Scoală, Ioane, scoală,
Cu ochii priveşte,
Cu mâna primeşte,
Că noi am venit,
Că am auzit
Că eşti călător,
Cu roua-n picioare,
Cu ceaţa-n spinare,
Pe cea cale lungă,
Lungă, fără umbră.
Şi noi te rugăm
Cu rugare mare,
Cu strigare tare:
Seama tu să-ţi iei,
Seama drumului.
Şi să nu apuci
Către mâna stângă,
Că-i calea nătângă,
Cu bivoli arată,
Cu spini semănată,
Şi-s tot mese strânse
Şi cu făclii stinse.
Dar tu să-mi apuci
Către mâna dreaptă,
Că-i calea curată,
Cu boi albi arată,
Cu grâu semănată,
Şi-s tot mese-ntinse,
Cu făclii aprinse.
Seara va-nsera,
Gazdă n-ai avea
Şi-ţi va mai ieşi
Vidra înainte,
Ca să te-nspăimânte.
Să nu te spăimânţi,
De soră s-o prinzi,
Că vidra mai ştie
Seama apelor
Şi a vadurilor.
Şi ea mi te-a trece
Ca să nu te-nece;
Şi mi te-a purta
La izvoare reci,
Să te răcoreşti
Pe mâini până-n coate
De fiori de moarte.
Şi-ţi va mai ieşi
Lupul înainte,
Ca să te-nspăimânte.
Să nu te spăimânţi,
De frate să-l prinzi,
Că lupul mai ştie
Seama codrilor
Şi-a potecilor.
Şi el te va scoate
La drumul de plai,
La-un fecior de crai,
Să te ducă-n rai,
C-acolo-i de trai;
În dealul cu jocul,
C-acolo ţi-e locul;
'N câmpul cu bujorul,
C-acolo ţi-e dorul.
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti,
Dacă mi-ei vedea
Rachită-mpupită,
Nu este răchită,
Ci e Maica Sfântă;
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti,
Dacă mi-ei vedea,
Un pom înflorit,
Nu-i pom înflorit,
Ci e Duhul Sfânt;
Nainte să mergi,
Să nu te sfieşti,
Dacă-ai auzi
Cocoşii cântând,
Nu-s cocoşi cântând,
Ci-s îngerii strigând.
'Nainte-i mergea
Şi mi s-o făcea,
Tot un băciuleţ.
Şi să te opreşti,
Ca să-mi târguieşti
Cu banul din mână
Trei mahrame negre,
Trei sovoane noi
Şi trei chiţi de flori.
Şi ţi-or mai ieşi
Tot trei vonicei.
Mâna-n sân să bagi,
Mahrame să tragi;
Să le dăruieşti,
Vama să plăteşti.
Şi ţi-or mai ieşi
Tot trei nevestele.
Mâna-n sân să bagi,
Sovoane să tragi;
Să le dăruieşti,
Vama să plăteşti.
Şi ţi-or mai ieşi
Tot trei fete mari.
Mâna-n sân să bagi,
Chiţi de flori să tragi;
Să le dăruieşti,
Vama să plăteşti.
Şi-acolo la vale,
Este-o casă mare,
Cu fereşti la soare,
Uşa-n drumul mare,
Straşina rotată,
Strânge lumea toată.
Acolo că este
Mahalaua noastră.
Şi-ţi vor mai ieşi
Tineri şi bătrâni,
Tot cete de fete,
Pâlcuri de neveste.
Să te uiţi prin ei,
C-or fi şi de-ai mei.
Ei când te-or vedea,
Bine le-o părea
Şi te-or întreba:
Datu-le-am ceva?
Bine să le spui
Că noi le-am trimis
Lumini din stupini
Şi flori din grădini.
Şi iar să le spui,
Anume la toţi,
Că noi i-aşteptăm
Tot la zile mari,
Ziua de Joimari;
Cu ulcele noi,
Cu strachini cu lapte
Şi cu turte calde;
Cu pahare pline,
Cum le pare bine;
Cu haine spălate,
La soare uscate,
Cu lacrimi udate.
Folclor literar românesc, vol. II, Mihai Pop, p. 203-218
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.