miercuri, 10 aprilie 2013

Cântecul zorilor

- Zorilor, surorilor,
Mândrelor, voi zânelor!
Ian grăbiţi voi de ziliţi
Şi pre Ion îl întâlniţi,
Şi-l întoarceţi înapoi,
Să vină el iar cu voi
L-astă lume luminată,
De Dumnezeu bun lăsată,
La vânt, ploaie şi la soare
Şi la apă curgătoare.
- Noi acum vezi că grăbim,
Iacă de loc că zilim
Dar nu-ntoarcem înapoi,
Pe Ion a veni cu noi,
Ci că vremea ne-a venit
De pornit la răsărit,
Unde-un măr mândru-nflorit
De tot că s-a vestejit.
- Zorilor, surorilor,
Mândrelor, voi zânelor!
Ce grăbiţi voi de ziliţi
Şi pe Ion îl despărţiţi
De jocuri nejucate,
De lucruri nejucate,
De flori mirositoare,
Dalbe şi rumenioare?
- Noi grăbim, vezi de zilim
Nu pe Ion de despărţim
De jocuri nejucate,
De lucruri nejucate,
De flori mirositoare,
Dalbe şi rumenioare,
Ci că vremea ne-a venit
Acum iară de pornit,
Căci câte flori împupesc
Toate pe una jălesc;
Şi câte în lume înflor
Toate lui se-nchin cu dor
Şi câte din lume trec
Toate pe el mi-l petrec.
- Zorilor, surorilor,
Mândrelor, voi zânelor!
Ian grăbiţi voi de ziliţi.
Apoi bine dar să faceţi
Pe el înapoi să-ntoarceţi
L-astă lume luminată,
De Dumnezeu lăsată,
La vânt, ploaie şi la soare
Şi la apă curgătoare;
La fraţi, la surori, la mamă,
Cari pe ea cu dor o cheamă.
- Bine, că noi vom grăbi,
Şi deloc nu vom zili,
Dar cine-n lume că poate
Să-mplinescă doruri toate?
Ce ursita a urzit,
Şi-n lume s-a împlinit,
Rămâne nestrămutat
Chiar şi pentru împărat.
A plânge putem şi noi,
Dimpreună şi cu voi,
Plângeţi şi voi, codrilor,
Mândrelor pădurelor,
Plângeţi şi voi, munţilor,
Şi voi, mândre văilor,
Plângeţi şi voi, apelor,
Dimpreună pietrelor,
Plângeţi, dobitoacelor,
Dimpreună lemnelor,
Plângi tu, lună, şi tu, soare,
Când omul din lume moare,
Plângeţi şi voi, patru vânturi,
Din toate patru pământuri,
Plângi, o, lume, şi alină
Clipa cu suspinuri plină,
Că o stea iar a căzut
Şi din lume a trecut.

Flori alese din poezia populară, EPL, 1967, p. 232-234.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.