duminică, 27 noiembrie 2022

Colind [Sus Doamne la răsăritu/(...)La măr roşu şi'înfloritu/Greu îi Domnu d-adormitu]

Sus Doamne la răsăritu,
Domnului Doamne,
La măr roşu şi'înfloritu
Greu îi Domnu d-adormitu.
Florile l-au năpăditu,
Mai pe față mai pe brațe,
Mai pe dalba-i de peliță.
Nu se putea pomeni,
Până Doamne, cine-mi vine?
Doi puicuți de turturele,
Cu glasul de feciorele,
Cum veniră se luară,
Jos pe mare se lăsară,
Apă'n aripi de-și luară,
Sus la cer se înălțară,
Pe pomet de se lăsară,
Rana-i sfânt'o rurară,
Nu-l putură pomeni,
Până Doamne ce-mi veni?
Doi puicuți de golumbei,
Cu glasul de feciorei,
Jos la ca de se lăsară,
Rana'i sfânt-o vânturară.
Nu-l putură pomeni,
Pănă Doamne ce-mi veni?
Vine o d-albă fecioriță,
Trăgănând din flueriță.
Fluerița trăgâna,
Domn din somn se pomenia,
Și din graiu așa grăia:
-Fire-ai fică d-alduită,
De Mine, de Maica sfântă,
Și te-ai fică mărita,
Mai departe prin cetate,
Cu Domnu'n vecinătate.
Și te fică veselește,
Că colinda nu mai este.

Lejnic, Hunedoara

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.