Fericean de elu,
C'esta-i Domnu bunu,
Hai boier bătrânu,
Ce tu mi ţi-ai datu,
De ţi-ai d-apucatu,
Dai Domnului Doamne,
Locuş bun de raiu,
La mijloc de raiu,
Unde-s mese 'ntinse,
Jur prejur de mese,
Scaune direse;
Deasupra de mese,
Covoar' de mătasă;
În mijloc de masă
Măru-i ră stignitu,
Mândru-i şi 'nfloritu,
Cu flori de d-argintu,
Merele-s de aur.
Trage-mi-ş mai trage,
De unde mi-ş mai trage,
Malin din spre raiu,
Boarea raiuluiu.
Pe măr d-abura-re,
Mere-şi prea cocea-re,
Vântu-i trăgăna-re,
Măru-i legăna-re,
Merele-ş pica-re,
Jur prejur de masă.
Da le leu, da le leu,
Cesta-i domnul bunu,
Mult se socotea-re,
Multe-mi culegea-re;
Flori la brâu punea-re,
Mere'n sân băga-re,
Cele dela brâu,
Mândru-i mirosea-re;
Cele de prin sânu,
Mândru-i d-adresa-re.
Jos printre d-odrese,
Domnul d-încă naşte.
Sus pe curcubeu,
Şede un Dumnezeu,
Din dar îi grăieşte:
- Da le leu, Da le leu,
Cestai Domnul bunu,
Ce tu de ţi-ai datu,
De ţi-ai d-apucatu,
Locuș bun în raiu;
La mijloc de raiu.
Doară tu ti-ai datu,
Plug, suruţi de boi?
Doară tu ți-ai datu,
O mie de oi ?
Doară tu ţi-ai datu,
Sute de florinţi ?
- Ba eu nu mi-am datu,
Plug, suruţi de boi,
Nici eu nu mi-am datu,
Mii d-albe de oi,
Nici eu nu mi-am datu,
Sute-mi de florinţi.
Ci-am d-întunecatu,
Pe negri 'ntunereci,
La d-albe biserici,
Cu prescuri mergându,
Uşa deschizându,
Pe Domnul rugându.
Precum l-am rugatu,
Aşa el mi-a datu,
Locul bun din raiu.
Şi te veseleşte ...
C'esta-i Domnu bunu,
Hai boier bătrânu,
Ce tu mi ţi-ai datu,
De ţi-ai d-apucatu,
Dai Domnului Doamne,
Locuş bun de raiu,
La mijloc de raiu,
Unde-s mese 'ntinse,
Jur prejur de mese,
Scaune direse;
Deasupra de mese,
Covoar' de mătasă;
În mijloc de masă
Măru-i ră stignitu,
Mândru-i şi 'nfloritu,
Cu flori de d-argintu,
Merele-s de aur.
Trage-mi-ş mai trage,
De unde mi-ş mai trage,
Malin din spre raiu,
Boarea raiuluiu.
Pe măr d-abura-re,
Mere-şi prea cocea-re,
Vântu-i trăgăna-re,
Măru-i legăna-re,
Merele-ş pica-re,
Jur prejur de masă.
Da le leu, da le leu,
Cesta-i domnul bunu,
Mult se socotea-re,
Multe-mi culegea-re;
Flori la brâu punea-re,
Mere'n sân băga-re,
Cele dela brâu,
Mândru-i mirosea-re;
Cele de prin sânu,
Mândru-i d-adresa-re.
Jos printre d-odrese,
Domnul d-încă naşte.
Sus pe curcubeu,
Şede un Dumnezeu,
Din dar îi grăieşte:
- Da le leu, Da le leu,
Cestai Domnul bunu,
Ce tu de ţi-ai datu,
De ţi-ai d-apucatu,
Locuș bun în raiu;
La mijloc de raiu.
Doară tu ti-ai datu,
Plug, suruţi de boi?
Doară tu ți-ai datu,
O mie de oi ?
Doară tu ţi-ai datu,
Sute de florinţi ?
- Ba eu nu mi-am datu,
Plug, suruţi de boi,
Nici eu nu mi-am datu,
Mii d-albe de oi,
Nici eu nu mi-am datu,
Sute-mi de florinţi.
Ci-am d-întunecatu,
Pe negri 'ntunereci,
La d-albe biserici,
Cu prescuri mergându,
Uşa deschizându,
Pe Domnul rugându.
Precum l-am rugatu,
Aşa el mi-a datu,
Locul bun din raiu.
Şi te veseleşte ...
Lejnic, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.