O dragule Doamne, dai D-lui,
Colo 'n susu mai din susu
Mândru-i svanul d-adunatu;
Dar de cine-i d-adunatu ?
Tot de sfinţi şi de d-îngeri,
Ce vorbesc şi-mi
gomonescu,
Şi pe Domnul pomenescu,
C' or d-auzit c' a născutu,
Şi nu ştiu unde-a născutu.
O-uită 'n sus şi d-uită 'n josu.
D-uită 'n sus pe răsăritu;
Vede o ceaţă negureată,
Că-i zânioară gălbineoară,
Mai departe îi vedea-re,
Mai el-aproape cuvânta
-re:
- Ce vorbiti şi-mi
gomoniţi,
Şi de Domnul pomeniţi,
C' ați el-auzit c' a
născutu?
Şi nu ştiţi unele a născutu?
Ce voi mie îmi veți da-re,
Eu pe Domnul spune-I-oi.
Eu pe Domnul l-am lăsatu,
Pe cea parte de pământu,
Pe cea lume pe sub soare,
Sus în deal din Galeleu,
La casa lui Dumnezeu.
Mititel în făşitelu,
Faşă d-albă de mătasă,
Scutecel de bumbăcelu,
Legănel de d-aurelu,
Ploaia-I plouă de mi-l scaldă,
Neaua-l ninge de mi-l tunde,
Trei zânioare mi-l
el-apleacă
Şi seara şi dimineată,
Vântul trage cam de a
linu,
De-l leagănă chicilinu.
Lejnic,
Hunedoara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.