Orație de nuntă [Bună sara/Cinstiţi boieri pământeşti/Şi sfetnici împărăteşti]

Bună sara,

Bună sara,

Cinstiţi boieri pământeşti

Şi sfetnici împărăteşti!

Pe sfetnicu-mpărătesc

La noi afară-l poftesc

Ca cu dânsul să vorbesc.

Că noi încă suntem soli împărăteşti

De-al nostru-mpărat trimeşi

Că-al nostru tânăr împărat

Toată oastea o adunat

Şi a scos-o la vânat

Ca să vâneze :

Munţii

Cu râşii,

Codrii

Cu urşii,

Măguriile,

Cu fiarele,

Bâtcele

Cu ciutele,

Stâncile

Cu caprele,

Rediurile

Cu vulpile,

Belţile

Cu peştele,

Satele

Cu fetele,

Câmpiile

Cu florile,

Poienile

Cu zânele,

Dumbrăvile

Cu izvoarele.

Dumbrăvi mari şi umbricioase,

Văi adinci şi răcoroase,

Câmpuri largi, înfloritoare,

Cu izvoare

Curgătoare

Şi răcoritoare.

Să prindem soboli şi râşi,

Să-mpuşcăm vulpi, lupi şi urşi.

Când au fost la o milă de loc

Stătu toată oastea pe loc.

Dădu peste-o urmă de fiară mare,

Şi cum dădu de acea urmă de fiară

Stătu singur împăratul şi se miară:

„Urm-aceasta de ce să fie?"

Şi el îndat-a strâns sfetnici,

Şi filozofi mari şi vrednici,

Sfetnicii se sfătuia

Iar filozofii tăcea

Si la urmă tot privea:

Sfetnicii au sfătuit;

Iar filozofii au gâcit.

Sfetnicul clintii a zis:

— Aceasta-i urmă de zână

Ca să fie soaţă bună

Cu-mpăratul dimpreună!

Sfetnicul al doilea a zis:

— Aceasta-i urmă de floare

de rai.

C-a nost tânăr împărat

Va fi un soţ de bun trai;

C-a nost tânăr împărat

Pe-aceste locuri a vărat

Şi a iernat

Şi ştie florile

Şi garoafele

Unde cresc

Şi-nfloresc,

Şi-a văzut în răsăriturile

Domniilor-voastre o floare

Cu raze de soare

Care ziua înfloreşte

Noaptea creşte,

Şi-a odrăsli nu mai odrăsleşte.

Iar al nost tânăr împărat

Aşa a pus la socotinţă

Ca să mute-această floare

Cu raze de soare,

Din răsăriturile dumniilor-voastre

În grădina-mpărătească

Şi noaptea să odrăslească

Toată lumea să-i fericească,

Şi-a gândit,

Şi-a socotit

S-o ducă la munţi

Cărunţi

L-ale dumnisale curţi,

Că acolo va-nflori

Şi va odrăsli

Şi Dumnezeu înc-a şti...

Al nost tânăr împărat

Demineaţă s-a sculat

Şi pe obraz s-a spălat,

Pe obraz

Cu vinars

Şi pe mân'

Cu vin bun.

Şi-n scări de argint s-a ridicat,

Peste oaste s-a uitat

Şi pe noi

Pe-aceşti doi

Voinici

Mici

De stat

Şi buni de sfat,

Din cai sumeţi

La oaste îndrăzneţi.

Cari acum stăm sub păreţi,

Ne-a ales

Şi ne-a trimes.

Din olac

În olac

Să strângem harac

Un mândru colac,

Un colac mândru frumos

Ca şi faţa lui Cristos,

Jirezi de fân,

Buţi de vin,

Ialoviţe grase,

Copile frumoase.

Şi pe-acești doi ne alesă

Şi-nainte ne trimesă

Pe clugul pământului,

Pe stireţia soarelui,

Pe stelele ceriului,

Tot săltând

Şi jucând

Şi din ploşte vin bun bând,

Din pistoale împuşcând,

Raze luminoase slobozind

Mare veselie

Şi bucurie

Pretutindeni făcând,

Pre Dumnezeu lăudând...

Dar noi când am fost

Pe-n dreptul acestei case

Iat-o stea că ni se lasă,

Deci ori steaua ne-arătaţi,

Ori răspuns bun să ne daţi,

Că n-am băut buţi de holercă

Să ne fie vorba de nemică,

Ci am băut buţi de vin

Să ne fie vorba deplin!

Răspunsul nostru ce este?

Uşele să descuieţi,

Că de nu, dăm de armaţi,

Şi vom da cu armăţile

Şi vom sparge uşele,

Şi vom da cu pistoalele

Şi-om sfărma fereştile.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.