Steaua de sus răsare,
Cu cea taină mare,
Și steaua dă raze,
La maghi luminează;
Și maghii grăiesc
Grai filozofesc;
Că tu ești proorocită
De Varlam vestită,
Că de când pământul
S-a născut cuvântu,
Născând pe Hristos,
Lumii de folos.
Că a ta ivire
Ne-nvață întocmire;
Că nouă ne scrie,
La astronomie,
Că s-a născut jos
Împăratul Hristos,
Din cetatea lui David,
Pilde arătând.
Și dac-au văzut
S-au călătorit
Și-ndat-au aflat
Pe cel ce-au cătat,
Și i s-au închinat
Ca la un mare împărat
Cu daruri în mâini țiind
Lui Hristos cântând:
- Cucoane împărate
Și prealuminate,
și din ce chip ești venit?
Din fecioară te-ai născut,
Din fecioară curată
Și prealuminată.
Pentru aceea ne rugăm
Ca și de la noi
Sp primești darul lumesc
Și pe cel dumnezeiesc.
Iar de-acum pân' la vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor cu bucurie,
Și cu mare veselie.
(com. Băieși, jud. Vâlcea, de la N.I. Dumitrașcu)
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, editura Saeculum I.O., 1997.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.