Arbuniel de foaie verde!
Dar în cearcăn ce e scris?
Scrisă strunga oilor.
Scrisă-i luna cu lumina
Şi soarile cu căldura.
Dă oile la strungă
Şi-o fetiţă să le mulgă.
- Mulge, Leano, oaia bine
Şi uită-te-ncoa la vale,
Că-ţi vin doi norei de ploaie
Şi-ăia nu sun' doi norei
Şi sun' peţitorii tăi.
Vin la mine să te ceară,
Dar dă zestre ce ţi-o cere?
Cere mii de miorele,
Cere zeciuri dă berbece.
Cere sute oi cornute,
Cere pe murgu din grajd
Căci e-nchingat şi-nfrânat
Cum este bun dă plimbat.
Lenuţo fată vicleană
Du-te fuga-n casa mare!
Şi pă faţă să spălară;
Luară iie
dintr-o mie
Şi fotiţă
din lădiţă,
Bete late din cetate,
Şi brâu lat
din Ţelegrad,
Şi papuci
dă la turci,
Şi ciorapi
dă la harapi.
Dă-te faţa la nălbeală,
Buze moi la rumeneală,
Sprâncenile la negreală.
Luară doniţa-n mâna stângă
Ş-apucă pân cea grădină.
Cea grădină
la fântână,
Trec băieţi călări pă cai.
Toţi trecură îţi tacuri.
Ion rămaseră-a urmă.
- Na, Lenuţă, calu mână
Şi mi-l poartă dă frânele
Prin strate cu micşunele.
Flori alese din poezia
populară, II, E.P.L., București, 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.