Cel uncheş bătrân
El că şi-o d-avut
Nouă fiuşori.
El nu i-o-nvăţat
Nice văcăraşi,
Făr’ el i-o-nvăţat
Munţii la vânat.
Punte şi-au d-aflat.
Urmă de cerb mare.
Atât a urmărit,
Pân' s-au rătăcit
Şi s-au neftinat
Nouă cerbi de munte.
Drag tăicuţu lor
Nu şi-au mai răbdat
Şi el s-o luat,
Puşcă şi-au înţâglat
Şi-n munţi au vânat,
Punte şi-au d-aflat
Nouă cerbi de munte.
'Ntr-un genunche-o stat,
Tras-au să-i săgete.
Cerbu cel mai mare
Din grai şi-o strigat:
- Drag tăicuţul nostru,
Nu ne săgeta,
Că noi te-om lua
În ceşti
coarne razi
Şi noi te-om ţipa
Tăt din munte-n munte
Şi din plai în plai
Şi din piatră-n piatra,
Tot târă te-i face!
Tăicuşoru lor
Din grai şi-o strigat:
- Dragi fiuţii mei,
Haideţi voi acasă
La măicuţa voastră,
Cu dor vă aşteaptă,
Cu măsuţa-ntinsă,
Cu făclii aprinse,
Cu pahare pline!
Cerbul cel mai mare
Din grai şi-o grăit:
- Drag tăicuţul nostru,
Du-te tu acasă
La măicuţa noastră,
Că coarnile noastre
Nu intră pe uşă,
Făr' numai prin munte
Picioarele noastre
Nu calcă-n cenuşă,
Făr' numai prin frunză
Buzuţele noastre
Nu-şi beau din pahare,
Căci beau din izvoare.
Flori alese din poezia
populară, II, E.P.L., București, 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.