joi, 19 decembrie 2013

Colind [Leroleo/(...)Și Ion voinicu/El s-o lăudatu]

Leroleo!

Şi Ion voinicu.

El s-o lăudatu

Şi s-o răurat

Căci are oi multe.

Multe şi mărunte,
Cât îs pietre multe.
Dar şi mieluşăle,
Câtu-s brânduşăle.
Dar şi un' le paşte?
Pă cer, pă pământu.
Dar şi un’ li-adapă?
'N cel noreţ de ploaie.
Dar şi un' le-nchide?
În cel cearcăn de lună.
La uşă ce-mi pune?
Di-un berbecie lai,
Lai
Şi bucălai.
Berbeciu-mi grăia:
- Duhul Mării Negre,
Rău te-ai învăţat;
Cum seara-nserezi,
La obor de tragi,
Peste ger ţi-arunci,
Tot oi mari mănânci,
Mieluşele-mi strici.
Berbeciu-mi grăia:
- De m-oi mânia
Şi m-oi scutura
Oi dalbe-oi scula,
Cloapete-or suna,
Sunetul s-or duce
Pe cer, pe senin,
Pân' la dragi stăpâni.
Stăpâni di-o auzea
Şi ei c-or venea,
Cu cincizeci de câini,
Tot câini căţelandri,
Cam pe urma lor,
Mama javrelor.
În goană te-or luară,
Şi mi ti-or goniră,
Pân' la Marea Neagră
Şi-napoi ti-o-ntoarce
Şi ți-or mai goni
Prin-satele rare
Cu fetele mari,
Prin satele dese
Cu fete mirese.
Şi-napoi ti-o-ntoarce
Şi ți-ar mai goniră
Prin şirai de sate,
Prin satele rare
Cu fetile mari.
Nimenea nu-l vede,
Numai Ioana-l vede,
ÎI vede-l fericeşte:
- Fericean de el
Şi de maica lui,
Zile ce-a născut,
Parte ce-a avut
De taică, de maică,
De oiţe multe,
Multe şi-s mărunte,
Câtu-s petre-n munte.
Şi Ghiorghe-ăl voinic
Fie sănătos.


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.