Străină-s, maică, străină
Ca și-o floare din grădină...
Nici aceea nu-i străină,
Că-s două-ntr-o rădăcină,
Suflă vânt și le leagănă,
Laolaltă le adună.
Io cu cine m-oi aduna,
Cu streini totdeauna.
Mult mă mustră cucuțu
Pân ce n-am glas ca dânsu.
Cum oi avea glas de cuc,
Că tot plâng până mă culc?
Plâng seara,
plâng dimineața,
Tot așa îmi petrec viața.
O, vai de zilele mele,
Una-i bună, zece-s rele,
O, cu greu petrec în ele!
C-așteptând să-mi fie bine
Mai mult rău și-amar îmi vine!
Așteptându-mi binele,
Mi se ciuntă zilele.
Așa-mi vine supărarea,
Gândești că o-adună valea,
Nici valea nu o adună,
Că ea vine de voie bună.
Flori alese din poezia populară, I, E.P.L., București, 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.