marți, 18 octombrie 2022

Descântec de zâne

Potolesc aruncătura,

Potolesc şi făcătura,

Aruncătura cea mare,

Făcătura din cărare,

Făcătura de bărbat,

Făcătura de femeie,

Făcătura de vădană

Şi făcătura de fată.

Toate aruncăturile,

Toate făcăturile

Şi toate durerile,

Toate junghiurile

Cele necurate

Şi toate duhurile

Mânate şi ţâpate.

Eu le potolesc

Şi-napoi le-nvârtesc,

Pe capul cui le-o mânat,

Pe capul cui le-o ţâpat,

C-acest om o fost curat,

Curat şi luminat,

Dar el pe cărare s-o luat,

Când a fost la miez de cale,

De cale şi cărare,

S-a tâlnit ca omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu,

Acolo s-a tâlnit dracu

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Diochii cu dioaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Fărmăcătorii cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve,

Şi cum s-a tâlnit,

Şi cum l-a zărit,

L-a şi secerat

Şi l-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nemică l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat.

Nime nu l-a văzut,

Nime nu l-a auzit,

Fără Maica Domnului

Din poarta cerului.

Şi ea cum l-a văzut

Şi cum l-a auzit,

Pe scară de argint

S-a scoborât,

În scaun de aur a şezut,

Mândru a cuvântat,

Mândru a-ntrebat:

- N., ce te cânţi,

Ce te vaiţi,

Ce te tânguieşti,

Ce te hăuleşti

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrâmi până-n pământ?

- Da' eu cum nu m-oi cânta,

Şi cum nu m-oi văieta,

Cu nu m-oi tângui

Şi cum nu m-oi hăulu

Cu glas mare până-n cer,

Cu lacrămi până-n pământ,

Că eu m-am luat

Şi m-am depărtat,

De la casă,

De la masă,

Cu oasele sănătoase,

Cu carnea vârtoasă,

Dar când am fost

La miez de cale,

De cale şi cărare,

M-am tâlnit cu omu,

Ca Şchiopu,

Cu barba cât cotu.

Acolo s-a tâlnit dracul

Cu drăcoaicele,

Moroii cu moroaicele,

Strigoii cu strigoaicele,

Diochii cu dioaicele,

Fărmăcători cu fărmăcătoare,

Pocitori cu pocitoare,

Bărbaţi şi cu muieri,

Fete şi cu văduve.

Şi cum s-o tâlnit

Şi cum m-a zărit,

M-a şi secerat,

Şi m-a săgetat:

Sângele mi-a băut,

Bun de nimica m-a făcut,

Carnea mi-a mâncat,

Puterea mi-a luat,

Ciasuri de moarte mi-a dat.

- N., nu te cânta,

Nu te văita,

Nu te tângui,

Nu te hăuli,

Că eu te-oi învrednici,

În mâna dreaptă

Cu bucium într-aurit,

Cu buiumu-i buciuma,

În patru cornuri de lume s-a resuna,

Toate Zânele s-or aduna

Şi tu pe Zâne le-ai întreba:

Of, Zâne, Zâne de câne!

Ce-aţi făcut cu mine,

Ce-aţi făcut cu N.?

La ce l-aţi secerat

Şi l-aţi săgetat,

Sângele la ce i-aţi băut,

Bun de nimica la ce l-aţi făcut?

Carnea la ce i-aţi mâncat,

Puterea la ce i-aţi luat,

Ceasuri de moarte la ce i-aţi dat?

- Că noi nu l-am secerat,

Nu l-am săgetat,

Sângele nu i-am băut,

Bun de nimica nu l-am făcut,

Carnea nu -iam mâncat,

Puterea nu i-am luat,

Ceasuri de moarte nu i-am dat!

Dară finii

Şi vecinii,

Finele

Şi vecinele,

Prietenii

Şi prietenele,

Bărbaţi şi muieri,

Fete şi văduve

L-a secerat,

L-a săgetat,

Sângele i-a băut,

Bun de nimica l-a făcut,

Carnea i-a mâncat,

Puterea i-a luat,

Ceasuri de moarte i-a dat!

- Of, voi zâne,

Zâne de câne,

Vă luaţi pe uliţa satului,

Pân' la casa vinovatului,

Pe acela-l seceraţi,

Pe acela-l săgetaţi,

Sângele i-l beţi,

Bun de nmica-l făceţi,

Carnea i-o mâncaţi,

Puterea i-o luaţi

Şi ceasuri de moarte-i daţi!

Că voi de nu i-ţi lua

Cu foarfecele v-oi dumica,

În drum v-oi arunca,

În pulbere v-oi mâna,

În mare v-oi ţâpa,

Să vă topiţi,

Să vă prăpădiţi,

Ca spuma de mare,

Ca roua de soare,

N. să rămâie curat,

Curat şi luminat,

Cum e de Dumnezeu lăsat.

De la mine descântecul,

Leacul de la Dumnezeu sfântul.

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români, cit. S. Fl. Marian - Descântece poporale româneşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.