Colind Întreabă'ntreabă mari boeri

Întreabă'ntreabă mari boeri

            Domnului Doamne

Tot pe N.N. voinicașul:

- De ce-i murgu așa'sudat,

Asudat de a'nveștejit?

Dar N.N. din grai grăia:

- Ce mă boieri d-întrebați,

Și voi boieri m'ispitiți?

Că voi boieri bine știți,

Că eu am fost acel cioire,

Boul sur de-a-l scormonire

Boul sur cu coame suri.

Bou-şi dete cam prin vad,

D' aia-i murgu d-asudat,

D-asudat d-înveştejit,

Veștejit îngălbenit!

Grăia fata din cea poartă:

- Nu mi-l credeți mari boieri!

Că n'a fost acel cioire,

Boul sur de-al scormonire,

Ci a fost el de-a iubire,

D-a iubi la d-ibovnică;

Drumul lui de nouă zile,

N.N.'-l calcă d-în trei zile,

Într'una merge'ntr'una vine

Într'una șede și-o iubește.

Da N.N. din grai grăia:

- Taci tu fată cea din poartă,

Că eu de m'oi mânia,

Eu la tine voi sălta,

Și cosița ți-oi tăia,

Și din sus ți-oi d-arunca-o,

Pe vârful giurgianului,

Să mi-o bată vânturile,

Ca pe mine gândurile,

Gândurile de'nsurat,

Fete mari de măritat

Cei  mai mici de botezat.

- Și te, Domn bun, veselește!