Bună vremea,
Bună vremea!
Bade gazdă odihneşti.
Ori numai ne umâgeşti.
5 Ori plugâraşi nu doreşti.
Căci te cam posomoreşti.
Noi cu plugul ne-am luat
De cu seară ce-a-nserat
Şi-am fi venit moi de mult, 10 Dar noi nu ne-am
priceput, Ca copiii am făcut; Dară şi de-acuma-i bine, Căci mîne-i Sfîntul
Vasile. Mînaţi băieţei! 15 - Hăi. hăi!
într-o joi
de dimineaţă S-a sculat badea din faţă, Dimineaţa s-a sculat, Pe ochi negri s-a
spălat; 20 Iar soţia dumisale,
Prea cinstita gazdă mare, Un ştir alb în mîni i-a dat Şi s-a şters pe
mîni curat; Apoi iară s-a-nturnat, 25 Un pieptene şi-a luat, Chica neagră-a pieptănat, în strai nou s-a îmbrăcat, La icoane s-a-nchinat, Şi ieşind afară-ndat' 30 Din bucium a buciumat, Slugile şi-a adunat, Slugilor poruncă-a dat în ocol de-au alergat, Şi-au scos doisprezece boi 35 Dintre cei mai buni de soi: Boi bourei în coadă cudălbei. în frunte ţintăţei, Mici de statură, 40 Buni de trăsură,
Cu coarnele belciugate, Cu aur suflate. Mînaţi băieţei! - Hăi! hăi! 45 Şi-şi luase bădişorul Tăvala şi pluguşorul, Cei doisprezece bourei Şi doisprezece plugărei, Şi-apoi mi-a plecat, 50 S-a dus la arat La cimpul durat36, La măru-nrotat, Pe-un deluţ ascuţit Ca o dungă de cuţit, 55 Ajungînd Şi-ncepînd,
A brăzdat. Şi-a arat In lungiş 80 Şi-n curmeziş,
Brazdă neagră a răsturnat, Griu de vară a răvărsat, Griu de vară Cu secară, 65 Pînă-n sară Să răsară,
Ş-alunge foamea din ţară, Pe păgîni de pe hotară, Griu mărunt, 70 Arnăut...
Şi-a dat Domnul, s-a făcut. Pe la vară şi mai mult! Mînaţi feciorei! -Hăi! hăi! 75 Şi-a arat dt a arat, De lumea s-a minunat. Iar dacă a-nserat, Bade-acasă s-a-nturnat Bucuros, 80 Veselos,
C-a ieşit griul frumos. Iar după ce a-noptat, Atunci, mări, s-a culcat Cu lelica într-un pat, ftn Mîndru. mare fi-ncingat, Cu 8cîndurile de brad, Cu-aşternutul de argint, Cu ciucuri pînă-n pămînt, Cum n-am văzut de cînd sînt. 90 Mînaţi băieţei!
- Hăi! hâi!
Dormind cu lelica-n pat Badea vis mîndru-a visat. Dimineaţa s-a sculat, 95 Faţa albă şi-a spălat, Chica neagr-a pieptănat, Cu strai nou s-a-mbrâcat, La icoane s-a-nchinat, Domnului mi s-a rugat 100 Visul să i se-mplinească Şi mulţi ani să-i dăruiască. Mînaţi fecioraşi!
- Hăi! hăi!
Apoi badea s-a-nturnat
105 Şi din bucium a sunat: Slugile s-au adunat, Slugilor porunci a dat; Ei la grajdi a alergat, Şi din grajdi ei mi-au luat 110 Un cal graur Cu şeaua de aur, Negru ca corbul, Iute ca focul, Cu potcoavele de-argint, 115 Cu zurzuri pînă-n pâmînt Şi cu frîul de mătasă. Cu copiţi de iarbă grasă. Mînaţi fecioraşi!
- Hâi! hâi!
120 Ei în fugă mi s-au dus Şi-ndată i l-au adus. Bade-atunci s-a bucurat, Suliţa şi-a răzimat, De pe dîns-a-ncâlicat, 125 Pămîntul a tremurat, Văile au răsunat, Frunza-n codru a picat, Sint Vasii s-a bucurat. 130 Mînaţi băieţei!
- Hăi! hăi!
După ce a-ncâlicat Pe acel cal neînvăţat, Sus la munte a plecat. Sus la munte la vinat. 135 De vinat el n-a vînat, Orişicît s-a zbuciumat. De zbieretul oilor, De răgetul vacilor, De cîntecul mierlelor, 140 De ţipetul ulilor, De vuietul văilor, De şoşetul frunzelor. De vînat el n-a vinat, Dar degeaba n-a umblat, 145 Căci în sine-a cugetat Şi îndată mi-a plecat La griul cel negrăpat. Şi cum a sosit, îndată a zărit 150 Câ griul cel negrăpat Era mîndru şi curat, Era mîndru şi frumos
Ca şi faţa lui Hristos, Nici prea mare, nici prea mic, 155 Cum îi mai frumos la spic. Mînaţi băieţeii
- Hăi! hăi!
Atunci singur dumnialui Peste coama calului 160 Lîngă griu mi s-a plecat. Trei spice-n mîni a luat, în basma mi le-a legat, în curea câ le-a băgat Şi spre casă s-a-nturnat, 165 Lelichii că mi le-a dat. Lelica le-a dus în casă Şi-a pus spicele pe masă; Casa mi s-a luminat, Copiii s-au bucurat. 170 Lelica frumoasă, Stâpîna de casă, Pe masă le-a desfăcat Şi din gur-a cuvintat: Că nu-i verde, nici uscat, 175 Numai bun de secerat. Mînaţi băieţei!
- Hăi! hăi! Bădica s-a bucurat, La Răsnâvan a plecat,
180 Auzind c-acolo-i fier Şi mulţime de oţel. S-a dus pe uliţa marc, N-aflâ fier de trei pârale; S-a dus pe uliţa mică 185 Şi n-a găsit, zău, nemică; Iar pe uliţa din dos Tbt fuse mai norocos. Mînaţi fecioraşi! -Hăi! hăi! 190 Ş-a luat opt oci de fier Şi pe-atîtea de oţel, Le-a luat şi s-a-nturnat Şi le-a dat Lui Lionte ţiganul, 195 Ce lucrează cu ciocanul, Sâ gătească seceruici, Seceri mari şi seceri mici, Cum mai bune de voinici. De neveste ochişele, 200 De copile tinerele,
De seama puicuţei mele. Minaţi măi!
- Hâi! hăi!
Seceruica cea mai bună 205 Pentru baba cea bâtrină, Seceruica cea mai mică Pentr-o zină tinericâ; Seccrile mărunţele Cu dinţii de floricele, 210 Cu mănunchi de viorele, La nepoţi şi nepoţele, Copilelor frumuşele, Nevestelor ochişele Cu ţiţele bourele, 215 Cu garoafe prin cosiţe, Cu flori roşii pe guriţe. La cari inima-ţi sughiţă. Minaţi mâi!
- Hăi! hăi!
220 Secerile s-au gătit, Pe la toţi le-a impărţit Şi la lucru s-au pornit. Şi la lucru mi s-au dat. Mi s-au dat la secerat; 225 Cu dreapta îmi secera,
Cu stingă mănunchi făcea, Cu-amindouă snopi lega Şi in clăi ii aşeza. 230 Minaţi băieţei!
- Mai! hai!
Şi, mări, imi secerarâ Zi de vară Pinâ-n seară,
Râsturnind un corn de ţeară. 235 Iar după ce a inserat, înapoi cind s-a uitat, Au stat snopii Ca şi drobii, Clâile 240 Castelele.
Minaţi băieţei!
- Hăi! hâi!
Apoi carele-ncărcară Şi pe toate le cârarâ 245 Şi jirezi mari că durară In capul pâmintului, în steriţa3' vintului. Iar badea de bucurie
S-a dat cu lelea-n sfeţie3* 250 Unde aria sâ fie:
în capul pămîntului, în steriţa vîntului, O arie de aramă, Puţintel bâgatâ-n samă, 255 Cu otgon de ibrişin.
Ca să meargă treaba-n plin. Minaţi băieţei!
- Hâi! hâi!
Şi prin vorbe, prin cuvinte, 260 Badea şi-a adus aminte Cum câ are-o herghelie La păscut, la suhăţie39, Şi cum sfatul şi-a gâtat. Pe un murg a-ncălicat, 265 La herghelie-a plecat,
Şi-a ales cincisprezece iepe Tbt sirepe,
Cite de zece ani sterpe. Cu potcoave de argint, 270 Ce prind bine la pâmînt, Care se duceau ca vintul Şi nu atingeau pâmintul: Unde călca Scîntei ieşea 275 Şi colb sărea. Minaţi măi!
- Hâi! hăi!
Cum mi le-a apropiat în năsadâ*0 le-a băgat, 280 Nouă zile le-a minat, Jirezile-a trierat; Şi după ce le-a gătit. La măsură a ieşit: Dintr-o claie 285 O odobaie, Dintr-un snop Un oboroc, Dintr-un spic Un mertic. 290 Minaţi măi!
- Hâi! hâi!
Bade-atunci, de bucurie. Ca săracul de-avuţie. Cu poala sumanului 295 Turna-n chelna carului;
Umplea pumnii, umplea poale Şi turna in harabale,
Harabale-mpârâteşti
Cu boi de cei munteneşti,
300 Nouă cară
Cu povoară,
Şi porni apoi la moară,
La morişca cea tărcată,
Unde dă farina gată.
305 Mînaţi voinicei!
- Hăi! hăi!
Iară morăriţa, cînd
A văzut venind
Care scîrţăind,
310 Boii rumegînd
Şi slugile zbiciuind,
Şi-a făcut coada bîrzoi
Şi-a fugit prin celea văi,
Şi-a pus coada pe spinare
315 Şi-a fugit la lunca mare:
Lunca mare
Frunză n-are.
Lunca mică
Frunza pică.
320 Mînaţi fecioraşi!
- Hăi! hăi!
Morăriţa frumuşică
Paşte frunza de urzică.
Paşte frunza de căpşună.
325 Adevăr că nu-i minciună.
Iar morariul, meşter mare.
Crişu el şi-a cui il are,
A sărit îndată tare
Cu barosul pe spinare,
330 Cu briul de lină,
Cu ciocan in mină.
Şi-a strigat: ptrrr, ptrr şi
nanana!
Stăi morişcă, nu mişca!
335 Mînaţi măi!
- Hăi! hăi!
Şi-apucat-o la cercat,
La cercat şi la mustrat,
Din gură i-a cuvîntat:
- Tinerică cind erai,
340 Zici că nărav nu aveai,
Dar acum te-ai bîrzoiat,
I-a şi dat un pumn in cap
345 Şi-aşezat-o pe dulap,
Şi i-a dat un pumn în şele
Şi a pus-o pe măsele;
I-a mai dat un pumn în splină
Şi-a tocmit-o pe fărină.
350 Minaţi voinicei!
- Hăi! hăi!
Apa se izbi,
Moara se porni;
Şi venea apa, venea,
355 Umbla moara de pocnea.
Apoi a turnat în coş
Griu mărunţel de cel roş.
Griul şi-aşeza îndată
Şi din coş cădea sub piatră.
360 De sub piatră în covată,
Curgea farina curată.
Minaţi băieţei!
- Hăi! hâi!
Badea mult se bucura.
365 Zeciuială morii da,
Pe morari îl dăruia,
Pe un murg se arunca
Şi spre casă se-nturna
Cu flăcăi alăturea,
370 Cari carele mîna.
Badea venea tot rizînd.
Feciorii veneau c.întînd
Şi din zbice tot pocnind.
Văile de răsunau,
375 Munţii se cutremurau.
Mînaţi feciorei!
- Hâi! hâi!
Iar lelica cea frumoasă,
Preumblîndu-se prin casă,
380 Auzind Iarna cea mare,
Le-a ieşit spre-ntîmpinare
Cu mînecele-nvîrtite.
Cu minile rumenite
Ca garoafele-mpodobite;
385 A ieşit pe prag afară
Şi se uita la povară.
Se uita la soţul său
Şi făcea din ochi mereu.
390 Mînaţi băieţei!
Carăle hălădui41. Dar lelica cea frumoasă, Ca o garoafă aleasă, 395 Se tot preumbla prin casă Şi zicea că nici nu-i pasă, Că avea fată frumoasă. Era fata domnialor Ca şi-o zin-a codrilor, 400 Cu cămeşa cu altiţâ, Cu flori roşii pc guriţă. Cu garoafe in cosiţe, Tinerică, Ochişică, 405 Tinerică, sprintenioarâ, Ca un pui de căprioară, . Cu ochii ca murele, Obrajii ca rujele, Şi-orice fecior o vedea 410 Pe dată o şi-ndrăgea. Minaţi măi! - Hâi! hăi!
Lelea la dins-o chemară Şi trimise in cămară 415 Dup-o sită rară De năgară,
Ca să cearnă pînă-n sară, Să scoată răul din ţară. Pe păgîni de pe hotară. 420 Şi copila frumuşea, Ascultînd pe maică-sa, Se şi duse Şi aduse Sită rară 425 De năgară
Pentru noi plugari de-afară. S-alungăm răul din ţară, Pe pagini de pe hotară. Minaţi măi! 430 - Hăi! hăi!
Dar lelichii i-a părut Că-i prea rară de cernut, I-a părut sita prea rară Şi-a dat-o pe uş-afară. 435 Şi s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind, Din rochie vint făcind, Din cercei Tolocănei,
440 Şi-a Intrat din casă-n casă Şi dădu de-o sită deasă. Sită deasă De mătasă
Pentru dumnialor din casă. 445 Minaţi băieţei!
- Hăi! hăi!
Şi cum a sosit acasă, A pus fata după masă, Şi-a pus-o la cernut, 450 La cernut şi la bătut. Din sită fata cernea, Din jos tobele bătea, Din sus negura cădea, La plugari din ochi făcea. 4Ş5 Minaţi fecioraşi!
- Hăi! hăi! Şi era o babă Bătrină şi slabă, Babă de cele bătrîne,
460 Care ştiu rîndul la pine. Bab-aceea-a plămădit, Aluatul a dospit; După ce a pregătit, A făcut la colăcei, 465 Şi mai mari şi mititei, Şi-a făcut un colăcei Rumenei şi-mpleticel, Şi-a făcut unul frumos Ca şi faţa lui Hristos, 470 Nici mai mare nici mai mic, Dintr-o mierţă şi-un miertic Şi cu miere mi-I ungea, Cu zahăr îl zăhărea, în cuptiori că mi-1 punea, 475 Şi el mindru se cocea, Pentru plugari ni-1 gătea. Minaţi băieţei!
- Hâi! hăi!
Din cuptiori câ mi-1 scotea 480 Şi nouă că ni-1 menia, Şi-apoi mi 1-a pus pe masă Şi s-a luminat în casă; Şi 1-a rupt in două Şi ne-a dat şi nouă, 485 Şi 1-a rupt în trii Şi-a dat la copii, Şi 1-a rupt in patru
Şi-a hrănit tot satu, Şi l-a rupt în cinci 490 Şi-a dat la voinici, La feciori cu-opinci; Iară cît a mai rămas înapoi că mi l-a tras, Şi l-a pus în cuiu din dos 495 Ca să fie-ndemînos
Pentru alţi plugari de scos. Minaţi băieţei!
- Hăi! hăi!
Şi noi nu urăm 500 Pentr-un colăcei, Dar noi vă urăm Pentr-un galbenei, Gâlbănaş de aur Din luna lui faur; 505 Şi noi vă urăm Ca să căpătăm Cel puţin un leuşor, Sau, de nu, un puişor, Să facem un boldişor 510 Să-1 avem la pluguşor, Sâ meargă mai iutişor. Minaţi băieţei!
- Hâi! hăi!
De urat am mai ura, 515 Dar ni-i că vom însera, Şi-i de mult de cînd urăm, De cînd cu plugul umblăm. Şi mai avem inc-un sat La o casă de urat. 520 N-om lăsa-o neurată, Căci lelica are-o fată. Şi n-ar vrea cu capu-o dată Să steie nesărutată. L-alta într-un corn de sat, 525 S tri că ţi că de vărsat, De-am ura cît am ura, Dar de noi tot n-a scăpa. Mînaţi feciorei! - Hăi! hăi! 530 De urat am mai ura, Dar ni-i că vom însera: Drumurile ni-s departe Şi cărările încurcate. La mulţi ani cu sănătate, 535 Şi să vă fie de bine Ziua Sfîntului Vasile Dumniavoastră-n bucurie De-acum şi pînâ-n vecie! Ahooo! hahaooo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.