Foicică solz de pește,
Cine-n lume nu iubește
Te miri la ce mai trăiește!
Eu de când m-am pomenit
Ce mi-a fost drag am iubit.
Am iubit o copiliță
Ce-i miroase sânu-a țâță
Și gura a lămâiță.
Și-am iubit de-o nevestea
Care toate le știa,
Și dorul și dragostea.
Folclor poetic, I, București, 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.