vineri, 18 noiembrie 2022

Colind [Pogorât Cristos în lume]

Pogorât Cristos în lume (bis)

Domn, Domn, şi-a nost Domn,

Pusă doi mai mari în lume.

luda fiind un viclean mare,

Cătră el jidovi grăiră:

- Vinde-ne pe Cristos nouă.

Că' ţi vom da treizeci d-arginţi.

Treizeci d-arginţi fur' aduşi,

Pe Cristos el l-a vândut.

La Pilat l-au fost trimis,

Pilat apă şi-a luat,

Şi din gur'a cuvântat :

- Eu mă spăl d' acest păcat,

C' acesta-i un duh curat,

Nu e nimic vinovat.

Cunună de rugi îi pusă.

Şi aşa apasă de tare,

De muntii se legănară,

Petrile se despicară,

Văile se tulburară,

Luna se' nroşi în sânge.

Îngeri' ncepură' a plânge.

-Să fi vesel cest Domn bun.

Ş' o' nchinăm cu sănătate.

Ilteu, Arad

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colindă Țigănească [Unde mergi tu roască broască]

Unde mergi tu roască broască ?

Ie vei vei, ie vei vei şi vai de ei

Naico nai colindova,

Eu mă duc să mă mărit.

Măritate-ai la focu,

Că n'ai cap de învelitoare,

Nici trup de încingătoare.

Unde mergi tu race drace ?

Eu mă duc să mă însor.

Însura-te-ai la focu,

Că n' ai cap de comânac,

Nici picioare de nădrag.

Pleacă dada d-a vâna-re,

Şi vână un piţiguş,

Zamă bună ce făcură,

Câți gustară toti crepară,

Câți sorbiră toţi orbiră.

Ilteu, Arad


303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Colind [La curţi d-albe alui Crăciunu]

Colo 'n susu mai din susu (bis)

Domnului Doamne

La curţi d-albe alui Crăciunu,

Mândru-i zvanul d-adunatu,

Da de cine-i d-adunatu,

Tot de sfinţi şi de d-îngeri.

Tot vorbesc şi-mi gomonescu,

Şi de Domnul pomenescu,

C' or d-auzit c' a născutu,

Şi nu ştiu unde a născutu,

Pân' la Irod d-împăratu.

Irod mare d-împăratu,

El dacă mi-i d-auzea-re,

El tare se supăra-re,

Şi trei soli de îmi gătea-re,

Ş' acolo îi trimetea-re,

La curţi d-albe alui Crăciunu

Ca să-mi vază şi să-mi crează.

Solii nu pot apropia-re,

De curți d-albe alui Crăciunu,

De trei miluri de pământu,

De para făcliiloru,

De fumul tămâiloru,

De mirosul miruluiu,

De izorul bineluiu,

De dulceaţa pomiloru

Şi de cânteci păsăreşti,

Şi de glasuri d-îngereşti.

Solii 'napoi se 'nturnau

Pân' la Irod d-împăratu,

Cum vedeau d-aşa spuneau.

Irod mare d-împăratu,

El dacă mi-i d-auzea-re,

El tare se 'nspăimânta-re,

Şi toţi trei soli mi-i tăia-re,

Şi d-alți trei el îmi gătea-re,

Ş' acolo mi-i trimetea-re,

La curţi d-albe alui Crăciunu.

Şi la un sol mi-l dădea-re,

Tot trei miluri de făclii. (mii)

Şi la un sol mi-i dădea-re,

Tot trei miluri de tămâie.

Şi la un soi mi-i dădea-re,

Tot trei miluri de mir scumpu.

Făclii d-albe d-aprindea-re,

Sol mai bine apropia-re,

De curţi d-albe alui Crăciunu.

Cu tămâie-I tămâia-re,

Sol mai bine apropia·-re,

De curţi d-albe alui Crăciunu.

Cu mir scump îl miruia-re,

Sol mal bine apropia-re,

De curţi d-albe alui Crăciunu.

Domnul d-încă s' arăta-re,

Şi l'un sol mi s' arăta-re,

Cum e omu 'n miez de omu,

De mi-l dă pe bătrânețe,

Şi mi-ş strică 'ncărunţeşte.

Şi l'un sol mi s'arăta-re

Cum e june 'n vârstă bună,

De-i infiră mustăcioare.

Cu cunună de vârşoare.

Şi l' un sol mi s' arăta-re,

Mititel înfăşiţelu,

Faşă d-albă de mătasă,

Scutecel de bumbăcelu,

Legănel de d-aurelu.

Ploia-l plouă de mi-l scaldă,

Neaua-I ninge de mi-l tunde,

Trei zâneoare mi-l d-apleacă

Şi seara şi dimineaţa.

Vântu-i trage cam de a linu,

De-I leagănă chicilinu.

Soli 'napoi se 'nturnau.

Pân' la Irod d-împăratu,

Cum vedeau d-aşa spuneau.

Irod mare d-împăratu,

El dacă mi-i d-auzea-re,

El tare se mânia-re,

Şi grea oaste ridica-re.

Tot trei miluri de copii,

El prin sabie mi-i trecea-re.

Tot copilul de un an.

Şi de unu şi de doi,

Şi ele doi şi de trei,

Şi de trei şi de patru,

Şi de patru şi de cinci,

Şi de cinci şi de şease

Şi ele şease şi de şeapte;

Când îşi udă a şeaprelea-re,

Stete 'n loc şi-mi socotea-re,

Câte suflete-mi perdea-re,

Şi pe Domnul nu-l găsia-re,

Domnul sus de se suia-re.

Şede Domnul de-a dreapta-re,

Şi'npărţea la sufletele,

Care suflete-s direpte,

Le da Domnul de-a dreapta-re,

Care suflete-s greşite,

Nu le da Domnul perdute.

Şi te Domn bun veseleşte.

Lejnic, Hunedoara


303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.