Cine m-aude horind
Gândește c-am băut vin,
Dar eu n-am băut nimică,
D-am știut hori de mică,
Că mi-o făcut maica gură
Să mă veselesc singură,
Și mi-o făcut mândru glas
Să-mi petrec când mi-i necaz.
Până trag câte-o horică
De necaz nu știu nimică.
Care-nvață horile,
Uită supărările.
Horile-s de stâmpărare
La omu cu supărare;
Io de n-am vut ști hori
Demult am putut nebuni.
(Băsești, 1959; Pop Ana, 69 ani)
Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.