miercuri, 11 septembrie 2013

Colind [Ferice Doamne şi de Ionu]

Ferice Doamne şi de Ionu,
Hoi Lerum, dai Lerum Doamnele
Bun căluşel d-arăneşte,
D-arăneşte, nu-l vesteşte.
Fusei joi d-o sărbătoare
Mi-l scoase fa jucătoare;
La jucat ca la vânat
Să vâneze lei dormindu
Şi ciutele d-aplecând.
Nu găsiră lei dormindu,
Niş' ciutele d-aplecând.
Gând ochi negrî-şi d-aruncară
Cam sub zări, soare răsare.
Vede sora soarelui
To' strigând şi băsătând,
Păr galben dărăpănând,
Din gură priorocind :
- Părul, perişorul meu
Vedea-te-aş di-o colilie,
Colilie cea câmpie,
Să te pască d-oi cu boi,
Ciobănaş cu dalbe oi.
El făcea cum îşi putea,
Cam pitiş
cam iscodiş,
Cu dânsa s-alătura,
Mâna-n brâu că i-o-nfigea
Şi pe cal mi-o arunca
Cărăruie-şi apuca.
Cărăruia drept acasă.
Acasă cum îmi ajunse,
În mâna maică-sii mi-o dase.
Maică-sa mi-o ascunsese
Prin sălaş
de păunaş.
Prinse soarele de veste
Puse zori
încercători,
Luceferi ispititori
Să-ncerce, să-mi ispitească
Pe soru-sa s-o găsească.
Maică-sa voie le dase:
- Prin tot locul să-mi cătaţi
Numa-ntr-un loc să nu cătaţi,
Că-i păuni-nspăimântaţi
Şi di-o scăpa vriun păun,
Di-un păun cât un cal bun,
De pana păunului
Vă iau sora soarelui.
Vă iau că v-am şi luat!
Nu v-o iau roabă să fie,
Şi v-o iau doamnă să fie
Doamnă lui şi curţilor,
Stăpâna argaţilor,
Chelăriţa banilor.
Dar şi Ion tânăr călare
El să fie sănătos!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.