joi, 29 august 2013

Colind [Dalbuţ păcurariu]

Dalbuţ păcurariu
Mirelui tânărelu!
Mi s-o lăudat
Că el că mi-şi-dare
Câte flori pă munte
Atâţia oi dă frunte,
Câţi luceferei,
Atâţia berbecei,
Câte steluşele
Atâţia mieurele.
D-inde li-o iernat?
'N curtea lui Pilat.
D-inde li-o-nvărat?
Din d-ostrov di mare,
D-inde iarba-mi creşte,
În patru să-mpleteşte,
Nime n-o cosăşte;
D-inde lemnu creşte,
Jos îmi putrezăşte,
Nime nu-l ciopleşte.
Marea-şi grăi iară:
- Dalbuș păcurari,
Scoate-ţi oile
Din d-ostrov di-al meu.
Că di nu li scoate
Eu m-oi mânia
Şi m-oi tulbura,
Oi ţi-oi d-îneca.
Dalbuţ păcurari
Din gură-i grăia :
- Ce mi di-acolea
Că ţi-oi mânia
Şi te-i tulbura,
Că eu că mi-şi d-am
Doi berfieci d-oceş
În coarne s-or trosni,
Mi ţ-or zdrâncăni,
În fluiere li-oi zice
Şi oile s-or strânge.
Şi eu li-oi purcede
P-un picior de munte,
La stâna bătrână,
D-inde iarba-mi creşte.
Jos îmi putrezeşte.
Şi ti-oi veseleşte!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Pre munţii cei mari/Sunt trei păcurari]

Pre munţii cei mari
Sunt trei păcurari.
Doi îs veri premari,
Unu-i mai strinuţ
Ce-l cheamă Pătruţ,
Păcurari micuţ.
Veri se voroviră,
Mi se sfătuiră
Pe strin să-l d-omoare
— Moarte de topoare.
Strinu-şi d-auzea.
Din grai le grăia.
Duios cuvânta:
— Voi, ortacii mei.
Păcurari la miei
Şi la mândre oi,
Care din voi doi
Doriţi a rămâne,
De azi ori de mâne,
Şi pe al meu ţol,
Şi-n al meu ocol.
Care vă gândiţi
Să mă d-omorâţi,
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
În târlă de oi,
Să dorm printre voi,
Coperit cu ploi;
În ţărcuţ de miei,
Nicicând să nu piei
De dintre ai mei.
Groapa să mi-o sape
Şi să mă îngroape
Colo din sus de cale,
Sub fagul cel mare.
Şi-n loc de cruciță
Puneţi fluieriţă;
În loc de scrisoare,
Lancea la picioare.
Când soare-o luci
Lancea o desclipi;
Când vântu s-o trage
Fluiera va zice,
Oile s-or strânge,
Pe mormânt or plânge
Cu lacrimi de sânge.
Voi, ortacii mei,
Păcurari la miei,
Şi la mândre oi,
Rogu-vă pe voi,
De cumva veţi mere
Pe la târgurele,
Cu pi de-ale mele,
Şi vi-ţi d-întâlni
O mamă bătrână,
Cu cârpă de lână,
Lacrimi lăcrămând,
Păru-şi despletind,
Noroc blestemând,
De fiu întrebând,
Aceea-i maica
Şi ea v-o-ntreba:
- N-aţi văzut, văzut,
Nu mi-aţi întâlnit
Pe al meu Pătruţ,
Păcurari micuţ,
Cu păr galbănuţ,
Floare de spicuţ;
Cu ochi - viorele
Ce scapăr ca stele.
Cu dor şi cu jele.
Pe zilele mele;
Cu cătare blândă
Şi o faţă mândră;
Dulce la privire
Şi frumos la fire?
- Ba noi l-am văzut,
Mergând spre trecut.
Aci mai napoi,
Tot vânzând la oi,
La târguţ la Beci,
Vânzând la berbeci;
Şi l-am mai văzut
Numărând la bani
Pe aripa şubii,
La lumina lunii,
La marginea lumii.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind [Colo-i dealu, după deal]

Colo-i dealu, după deal,
Este-o turmă de oi multe
Domnului şi-a nost Domn!
Da la ele cine-şi îmbla?
D-îmblă-ş doi păcuraroni,
Di-unu mare, di-unu mic.
Cel mai mari pe cel mic
Tăt-ăl mână
şi-l de-adună
După oi să le d-întoarne.
Oile când le-nturnare
Legea lui era gătare:
Ca dân puște să d-împuşte
Şi din sabie să-l d-arunce.
- Pe mine nu mă puşcaţi,
Dân sabie nu m-aruncaţi
Ce mai bine mă-ngropaţi
Înaintea strungilor,
În locul găleţilor.
Botecuţa mea ce dulce
De mi-o-s pune de cruce;
Fluieru după gură,
Trâmbiţa alăturea.
Numa un vânt a sufla
Şi-a vini primăvara,
Trâmbiţa mea a cânta.
Ştiu că m-a-ntreba mama
Unde-a rămas Griguţa?
- Rămas-o cu două stioape,
Până-n lume să nu-ntoarne.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.