Ale cui sînt, Doamne, ceste case
Oi Ler-oi, d-ai Ler-oi, Doamne Ler,
Aşa nalte,
Minunate,
Cu lanţuri de fier legate,
Cu porţile ferecate ?
Dar în poartă cine-mi şade ?
Şade bun jupîn (cutare),
Şade-n poartă răzimat
În toiagu-i fericat.
Cată-n jos şi cată-n sus,
Cată-asupra caselor ;
Vede casa-acoperită
Tot de vineţi porumbei.
Şi din gură ce-mi grăia ?
- Dalbă soţioara mea,
Nu şedea
De te uita :
Intră-n casă,
'Ntinde masă;
Peste masă
Grîu revarsă,
Peste grîu
Ş-un alb colac ;
Pe colac vadra cu vin
Şi cu galbenul deplin,
C-aşa-i legea din bătrîni,
Din bătrîni, din oameni buni ;
Că vineţii porumbei
De sus jos că s-or lăsa,
În casă că ne-or intra,
Grîuşor c-or aduna,
Apă veseli c-or gusta,
Ş-or sălta
Şi mi-or zbura,
Sus, mai sus că s-or urca,
Cu norii s-or mesteca
Şi la Domnul s-or ruga.
D-or fi juni colindători,
Ei în casă c-or intra,
Ne-or cînta,
Ne-or colinda,
Colacul că şi-or lua,
Vinul vesel că şi-or bea,
Frumuşel s-or ospăta,
C-aşa-i legea din bătrîni,
Din bătrîni, din oameni buni.
Bună vreme-n ceste case
La boieri ca dumneavoastră.
(G. Dem. Teodorescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura
Minerva, 1985.