miercuri, 16 noiembrie 2022

Jucaţi paparudele

Jucaţi paparudele,
Să pornească ploile,
Să umple pătulele,
Paparudele!
Să plouă cu ciurele,
Ciurele, dârmonele,
Să umple pătulele,
Să se verse ploile,
Să se umple gârlele,
Ca să crească florile,
Paparudele!
Joacă fata lui Matei,
Cu cercei de brebenei,
Cu salbă de ghiocei,
Să pornească ploile,
Să crească bucatele,
Paparudele!
Joacă, joacă, fa Mărie,
La toamnă bişag să fie,
Cară o sută şi-o mie,
Să-mi dea şi mie şi ţie,
Paparudele!
Haidea, haidea, fa Mărie,
La toamnă bişag să fie!
*

Să daţi cu năvodu
Să umpli şi podu
Papadie-die,
Bani în băcănie,
Logofeţi scrie
Să nu se mânie
Roi roitori,
Boi trăgători,
Cai arători,
Porci râmători,
Vaci lăptoase,
Oile lânoase,
Fir-ar sănătoase,
Stăpân să trăiască
Să le stăpânească.
Undi-aţi pus cu paru
Să luaţi cu caru;
Undi-aţi pus cu mâna
Să luaţi cu chila.
Roi roitori,
Boi trăgători.

*

Paparudă-rudă,
Ia ieşi dă ne udă,
Noi ne-am îneca
Joi dă dimineaţă
Pă rouă, pă ceaţă,
Pă la dumneavoastră,
Că e ziua noastră.
S-adunăm cheile.
Să scornim ploile
Ploile-or ploua,
Grânele-or creştea.
Crească grâurile
Cât prăjinile,
Sară mieiele
Cât bordeiele,
Sară porumbu
Mai mari dă corbu.

*

Să nu daţi cu strachina
Că roade foametea;
Şi să daţi cu ciuru
Să umplu pătulu;
Cai arători,
Porci râmători,
Vacile lăptoase,
Oile lânoase
Fir-ar sănătoase
Spor şi berechet.

Paparudă-rudă,
vino de te udă,
ca să cază ploile
cu găleţile,
paparudele;
să dea porumburile
cât gardurile,
paparudele;
şi să crească spicele
cât vrabiile,
paparudele;
să sporească grânele;
să umple pătulele,
paparudele,
Să deschideţi-cerurile,
paparudele,
să pornească ploile,
paparudele,
şi să fereşti holdele,
paparudele,
de toate malurile,
paparudele,
să goneşti tăciunele,
paparudele,
din toate ogoarele,
paparudele!

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

Colind cu duful de mare [Crescutu-mi-au,/Florile dalbe!]

Crescutu-mi-au,

Florile dalbe!

Născutu-mi-au,

Fir de măr aurel,

Mândru şi frumuşel;

Face merele

'N toate verele,

Frumoase,

Arătoase.

Ce folos că le face,

Daca nu se coace?

Duf de mare neagră

Când vine-n desară,

Din vânt,

Pe pământ

Sare-n merişor,

Mâncă binişor.

- Nu mânca,

Nu le strica,

Frunza nu o dărăpăna!

Prinsă măru-a se văita

Cu glas mare a striga :

- Cine-n lume s-a afla

Duf de mare-a săgeta?

Niţă-n vad se prileja,

Pe măr de mi-l auzea,

Cum striga,

Se văita.

Iute-acasă alerga,

Şi în grabă ajungea;

Lua arcul încordat,

Cel ce-i bun de săgetat,

Şi-o sicreată

De săgeată.

Toate-n braţă le lua,

Cărăruia apuca,

Cărăruia cam sub soare,

Ca să meargă-n vad la mare ;

Acolo când el sosi,

Toată zioa că păzi,

Zi de vară,

Pănă-n sară.

Vine zioa-nturnătoare,

Sare-afară Duf de mare

Din vânt,

Pe pământ,

Sare-n vârf de merişor.

Prins-a mânca binişor,

- Nu mânca,

Nu le strica,

Frunza nu o dărăpăna!

Prinsă măru-a se văita

Niţă mărul auzea,

Tare-acolo alerga,

De genunchi îngenunchea

Şi arcul îşi întindea

Şi săgeata mi-o punea.

Duf de veste că prindea

Şi din gură-aşa-i grăia:

- Niţă nu mă săgeta,

Că degeaba te sileşti,

Pe noi să ne prăpădeşti;

Căci suntem vro nouă fraţi,

Ce au fost toţi săgetaţi,

Dar nici unul n-am murit,

Căci în mare ne-am dosit.

Rămâi dară sănătos

Cam în vestea lui Hristos!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

marți, 15 noiembrie 2022

Colind [De când leul plaiu-și ține]

De când leul plaiu-și ține

Hoi ler hoi da leroi Doamne

Rău plaiul s-a părăsit

De baci și de păcurari

Și de dalbii cârciumari.

Cine mări să d-aflare

Leul de mi-l săgetară

Gheorghe vânător vestit

Și la el ce-și mai luară

O torbiță pestricioară

Plină de săgeți ușoare,

cu săgete mărmurate,

Parc-ar fi din cer picate

Și pe plai că-mi apucară

Și-mi ieșea, nu-mi hodineară

prin făgete iederete,

Prin brădete negurete

Pân'la lacul iezărat.

Și-acolo dac-a ieșit

Găsiră leul adormit.

Să-l săgete de-adormit

Nu știe din ce-a pierit.

scoase atunci de-un șuierat

Leul că s-a deșteptat.

Leul atunci îi grăioară:

-Stai Gheorghe nu săgetară

Că ți-oi da pe soru-meară,

Turtureaua câmpului,

Iubeața voi nicului.

El acestea n-ascultară,

Leul că mi-l săgetară

Și lui ca să-i fie fală

Frumos cap îi retezară

Și-n suliță îl puneară

Și-napoi că se-ntorceară

Prin brădete negurete,

Prin făgete iederetre,

Pe la baci, la păcurari,

Pe la dalbii cârciumari.

Frumos dar că îi găteară

De-un cal galben ca și-un graur,

Frâu-i galben fluturat,

Cum nu s-a mai de aflat;

Șeaua-i albă poleită

Cum nu s-a mai pomenită;

Chinga-i albă de mătase

Cum nu se mai de aflase;

Scăricele-nturnurele

Cum nu mai sunt ca și ele.

Unde-i Gheorghe cel frumos

El să fie sănătos.


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.