miercuri, 16 noiembrie 2022
Jucaţi paparudele
Colind cu duful de mare [Crescutu-mi-au,/Florile dalbe!]
Crescutu-mi-au,
Florile dalbe!
Născutu-mi-au,
Fir de măr aurel,
Mândru şi frumuşel;
Face merele
'N toate verele,
Frumoase,
Arătoase.
Ce folos că le face,
Daca nu se coace?
Duf de mare neagră
Când vine-n desară,
Din vânt,
Pe pământ
Sare-n merişor,
Mâncă binişor.
- Nu mânca,
Nu le strica,
Frunza nu o dărăpăna!
Prinsă măru-a se văita
Cu glas mare a striga :
- Cine-n lume s-a afla
Duf de mare-a săgeta?
Niţă-n vad se prileja,
Pe măr de mi-l auzea,
Cum striga,
Se văita.
Iute-acasă alerga,
Şi în grabă ajungea;
Lua arcul încordat,
Cel ce-i bun de săgetat,
Şi-o sicreată
De săgeată.
Toate-n braţă le lua,
Cărăruia apuca,
Cărăruia cam sub soare,
Ca să meargă-n vad la mare ;
Acolo când el sosi,
Toată zioa că păzi,
Zi de vară,
Pănă-n sară.
Vine zioa-nturnătoare,
Sare-afară Duf de mare
Din vânt,
Pe pământ,
Sare-n vârf de merişor.
Prins-a mânca binişor,
- Nu mânca,
Nu le strica,
Frunza nu o dărăpăna!
Prinsă măru-a se văita
Niţă mărul auzea,
Tare-acolo alerga,
De genunchi îngenunchea
Şi arcul îşi întindea
Şi săgeata mi-o punea.
Duf de veste că prindea
Şi din gură-aşa-i grăia:
- Niţă nu mă săgeta,
Că degeaba te sileşti,
Pe noi să ne prăpădeşti;
Căci suntem vro nouă fraţi,
Ce au fost toţi săgetaţi,
Dar nici unul n-am murit,
Căci în mare ne-am dosit.
Rămâi dară sănătos
Cam în vestea lui Hristos!
marți, 15 noiembrie 2022
Colind [De când leul plaiu-și ține]
De când leul plaiu-și ține
Hoi ler hoi da leroi Doamne
Rău plaiul s-a părăsit
De baci și de păcurari
Și de dalbii cârciumari.
Cine mări să d-aflare
Leul de mi-l săgetară
Gheorghe vânător vestit
Și la el ce-și mai luară
O torbiță pestricioară
Plină de săgeți ușoare,
cu săgete mărmurate,
Parc-ar fi din cer picate
Și pe plai că-mi apucară
Și-mi ieșea, nu-mi hodineară
prin făgete iederete,
Prin brădete negurete
Pân'la lacul iezărat.
Și-acolo dac-a ieșit
Găsiră leul adormit.
Să-l săgete de-adormit
Nu știe din ce-a pierit.
scoase atunci de-un șuierat
Leul că s-a deșteptat.
Leul atunci îi grăioară:
-Stai Gheorghe nu săgetară
Că ți-oi da pe soru-meară,
Turtureaua câmpului,
Iubeața voi nicului.
El acestea n-ascultară,
Leul că mi-l săgetară
Și lui ca să-i fie fală
Frumos cap îi retezară
Și-n suliță îl puneară
Și-napoi că se-ntorceară
Prin brădete negurete,
Prin făgete iederetre,
Pe la baci, la păcurari,
Pe la dalbii cârciumari.
Frumos dar că îi găteară
De-un cal galben ca și-un graur,
Frâu-i galben fluturat,
Cum nu s-a mai de aflat;
Șeaua-i albă poleită
Cum nu s-a mai pomenită;
Chinga-i albă de mătase
Cum nu se mai de aflase;
Scăricele-nturnurele
Cum nu mai sunt ca și ele.
Unde-i Gheorghe cel frumos
El să fie sănătos.
Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.