marți, 18 octombrie 2022

Descântec de judecată

 - Bună ziua, apă mare,

Doamnă mare!

- Mai şezi!

- N-am venit să şez,

Ci am venit să te dăruiesc cu mei,

Tu să dăruieşti pe N. cu o sută de zmei,

Martorii lui să se sfrijească,

La judecători în divan să se risipească,

Să nu mai aibă gură căscată,

Limbă ridicată,

Să nu mai vorbească,

Să nu mai grăiască

Vorbă de rău

Asupra capului meu.

Tu, pământ,

Cum eşti mut şi surd

Şi hrăneşti lumea,

Aşa să amuţeşti pe N.

Să nu mai aibă gura căscată,

Limba ridicată,

Vorbă de rău

Asupra capului meu,

Să mă vorbească,

Să mă grăiască!

- Buna ziua, alun mare,

Domn mare!

- Ce rudă eşti cu N.?

- Nimic.

- Nimic să n-aleagă N. la judecătorie în divan.

- Bună ziua, soc mare,

Domn mare!

- Ce rudă e mă-ta cu tată-tău?

- Nimic nu e.

- Nimic să nu s-aleagă de N. la judecată în divan.

Cum ţine gardu cu proptu,

Aşa să ţină N. cu N.;

Nu legai aceste proptele ale gardului,

Ci legai gura lui N.,

Să nu mai aibă gură căscată,

Limbă ridicată,

Vorbă de rău

Asupra capului meu,

Să vorbească.

Să grăiască!



(N. = numele persoanei)

 Tudor Pamfile - Sărbătorile la români

Descântec de Pează

 Peaza (paza) e o insectă neagră şi mare care vine să pocească copiii nou născuţi şi mamele lor. Descântecul se face întotdeauna în ziua de marţi. Descântătoarea ia o frânghie de breciri din care măsoară 3 coţi şi zice:


Pe cot am cotit,

Pază am sprijinit,

Pază de la amiază,

Pază de seară,

Pază de la miezul nopţii,

Pază din vărsatul zorilor,

Pază venită,

Pază năprătită,

Pază întâlnită,

Pază mânată,

Pază cu Muma Codrului,

Pază cu Moşu Codrului,

Pază cu Fata Pădurii


Apoi ia un cuţit cu care face semn pe breciri ca şi cum le-ar tăia şi spune


Nu tai brecirile,

Ci tai Muma Codrului,

Moşu Codrului,

Cu Fata Codrului.

Tai toate pezele,

Toate năprătiturile.

Cu cuţitul le-am tăiat

Şi-napoi le-am înturnat.


Merge apoi în grădina, luând şi o cămaşă a bolnavei şi puţină făină de grâu şi o bucată de pânză, pe care o aşterne lângă o ştevie. Face din făină 9 colăcei pe degetul cel mic cu mâna dreaptă, îi pune iar pe pânză şi pe fiecare pune câte un ban. În jurul acestora înşiră apoi brecirele şi pe toate le ocoleşte cu cărbuni aprinşi, pe un vătrai în care s-a pus tămâie, zicând:


Pază venită,

Pază năprătită,

Iaca te cinstesc,

Cu nouă colaci de grâu,

Cu o pânză de beteagă,

Să n-o strâneşti,

Să n-o poceşti.


Acestea se lasă apoi acolo până dimineaţa. Miercurea dimineaţa se duce baba de cu vreme sa vadă dacă s-a veştejit buruiana şi a mâncat cineva din colaci. Dacă s-a mâncat atunci e semn bun. După ce s-a isprăvit descântecul, cămaşa se dă spre îmbrăcare femeii, iar cu brecirele se încinge.

 Marcel Olinescu - Mitologie Românească


https://rightwords.ro/folclor/descantec-de-peaza--2394

Descântec de Samcă

 A purces pe cale, pe cărare, N.

Când, la jumătate cale,

L-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,

Cu păr de urs îmbrăcată până în pământ.

Bine l-a întâlnit,

Trupul i-a schimonosit,

Pieptul i-a stricat,

Ochii i-a păienjenit,

Sângele i-a băut.

Carne i-a mâncat,

Toate puterile i-a luat.

Nimeni nu l-a văzut,

Nimeni nu l-a auzit,

Numai Maica Domnului

Din poarta cerului

A auzit şi l-a văzut

Şi l-a întrebat

- Ce te văicărezi şi te căinezi?

- Cum nu m-oi văicăra

Şi nu m-oi căina,

Când am purces pe cale pe cărare,

Gras şi frumos

Când la jumătate de cale

M-a întâlnit o Samcă cu patru picioare,

Cu piele de urs îmbrăcată,

Trupul mi-a schimonosit,

Pieptul mi l-a stricat,

Ochii mi-a păienjenit,

Sângele mi-a băut,

Carnea mi-a mâncat,

Şi nume nu m-a auzit

Şi nime nu m-a văzut!

Şi i-a zis Maica Domnului:

- Du-te la cine ştie descânta,

Cu mătura te-a mătura,

De la tine l-a depărta,

Cu acu l-a împunge şi l-a străpunge,

De la tine s-a duce.

Cu biciul l-a biciui,

De la tine s-a porni,

Peste Marea Neagră l-a arunca,

Unde popa nu toacă,

Lui Dumnezeu nu se roagă.

Acolo sa-i fie cina şi odihna

Şi N. să rămâie luminat,

Ca cristalul de curat,

Cum Dumnezeu l-a zidit,

Şi mă-sa ce l-a făcut!


Se descântă în trei luni, în câte trei zile de câte trei ori, în rachiu şi cu un pai de mătura, un ac şi o biciuşcă de găsit. Rachiul îl bea bolnavul şi se mai spală cu el.



Samca , după cum spun legendele, este un spirit necurat, foarte urat și fioros: o femeie în pielea goala, cu părul despletit, până la călcâie, cu sânii lungi pana la pământ, cu ochii mici și strălucitori ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghiile de la mâini și de la picioare lungi și ascuțite ca andrelele sau încârligate ca secerile și cu limba de foc.


Acest demon, din a cărui gură foarte mare, urâtă și strâmbă iese întotdeauna foc, se arata pe la sfârșitul lunii, în apropiere de luna plină, copiilor mai mici de patru ani, pe care așa de tare îi înspăimântă că se îmbolnăvesc pe loc. Acest demon se mai arată și femeilor care zac pe patul nașterii, pe care le frământă și le sperie, încât acestea mor pe loc sau rămân schilodite și neputincioase toată viața. Formele pe care Samca le ia sunt felurite: în chip de porc foarte mare și fioros, în chip de câine cu dinții rânjiți, în chip de pisica fără par cu ochii înfocați și holbați, în chip de cioară mare cu ochii de sânge și în chip de păianjen mare și negru. Boala de care sunt atinși copiii după ce li se arată Samca poarta numele de răutatea copiilor.


Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava și Samca. Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă pe altcineva să scrie un descântec, pe care să-l poarte apoi asupra lor. Acest descântec o va face pe Samca să se ducă în schimb la cel care l-a scris, dar, dacă acesta este un om bătrân, care și-a trăit viața, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să scrâșnească din dinți în somn.

 Tudor Pamfile - Mitologie românească, cit. D. Lupaşcu - Medicina babelor