„Doamne, ice-n ceste curţi, I Ceste curţi, ceste domnii, I Ceste dalbe vistierii, I Mi-au născut şi mi-au crescut I Doi meri da-mpletiţi, I De toamnă sădiţi, I De vară 'nfloriţi, I La tulpini de meri, I Mese de boieri I Şi de negustori I Beau şi-mi chiuiesc, I Danţul dănţuiesc. I Danţul cine-l trage? I lcea cest domn bun, I Bun jupîn Ion I Cu o cană-n dreapta, I Cu toiagu-n stînga, I Toiag răsuceşte, I În sus mi-l azvîrleşte, I În palme-I sprijineşte, I Stă şi priveşte: I Ferice de mine I Şi de-ai mei părinti, I În zile ce m-a născut I Parte mi-am avut I De taică, de maică, I De doamnă tînără, I De cînd m-a luat, I Bine m-a purtat, I Cu cămăşi de in I Guler baibafir. I Şi încă mai mă poartă, I Cu zăbune albe, I Albe de bumbac, I Cu nasturi cutaţi I Pe piept revărsaţi . I Sus în vîrf de meri, I Prin dalbele flori, I Legat mi-e un leagăn, I Într-însul cine şade, I Doamna dumnealui I Coasă-mi, chindiseşte, I Brîu verde 'mpleteşte, I Trage-mi cîte-un fir, I Rupe-mi cîte-un măr, I Mărul răsuceşte, I În sus îl d'azvîrleşte, I În palme-I sprijineşte, I Stă şi fericeşte: I Fericean de mine, I Şi de-ai mei părinţi. I În zile ce-am născut, I Parte mi-am avut, I De taică, de maică, I De domn tinerel. I De cînd m-a luat, I Bine m-a purtat. I Cu rochii răjluite, I În spate răscroite. I Şi-ncă mă mai poartă I Cu bete de zale, I Lăsate pe şale, I Cutiţe cu bolduri, I Lăsate pe şolduri. I Ice-acest domn bun, I Bun jupîn Ion, I Fie sănătos, I El şi doamna lui".
Mihai POp, Obiceiuri trdaiționale românești.
