Dintre variantele tipului de colindă cu temă mioritică, citez varianta maramureşeană culeasă de Tiberiu Brediceanu: „Sus în vîrful muntelui, I Hai linu-i linu, I Sub crucita bradului, I Erau trei păcurărei I Cu oile p'îngă ei. I Doi mai mari, unu mai mic. I Păcurarii ţin un sfat, I Pe cel mai mic l-au mînat I Cu găleata la izvor, I Pînă ce-or face sobor; I Cu găleata după apă I Pîn'ei or fa judecată. I Ei o prins a vorovi: I Pe unul 1-om omorî! I Şi pe cel mic l-o mînat I Să-ntoarcă oile I C'o rătăcit bietele. I Oile le-o înturnat I Dar lege i s-o dat. I Fraţii lui l-o întrebat: I Ce mortiţă tu pofteşti? I Ori din puşcă împuşcat, I Ori din sabie dumicat, I Ori să-l taie, I Ori să-l puşte, I Ori să-l puie între ţăpuşe. I Altă moarte nu-mi poftesc I Ci din puşcă împuşcat I Şi din sabie dumicat. I El a strigat către ei: I O, dragi frăţiorii mei, I De s-o întîmpla să mor eu, I Nu mă 'ngropati în temeteu, I Şi-mi săpaţi mormîntul meu, I Nu în verde ţintirim I Că-ntre morţi voi fi străin. I Nici în dalbul temeteu, I Numa-unde-oi zice eu: I În vîrfuţul muntelui, I Sub crucea molidului. I În strunguţa oilor I Şi în staulul oilor. I Şi-n ţărcuţul mieilor I Şi-n jocuţul mieilor I Şi-n urma găleţilor. I Şi voi numai să-mi puneţi I La picioare fluier mare, I Şi la cap trîmbiţare. I Fluierul şi-a fluiera, I Cînd vor sufla vînturi grele I Şi-mi fluiere hori de jele. I Şi numa ş-or d'auzi I Oile cele cu lapte, I M-or hori mergînd pe sate. I Oile cele cornute I M-or hori vara la munte. I Cele biete miorele I M-or jeli vara cu jele. I Crucita s-a legăna I Şi oile m-or cînta. I Oile s-or tocmi-n rînd I Şi mi-or paşte pe mormînt. I Ele numa că ş-or zice: I Ia-n scoală stăpîne, scoală I Şi ne scoate la pripoare, I Să bem apă din izvoare. I Să ne paştem cărbunei I Să ne naştem mieluşei. I Mieluşei cu coarne-ntoarse, I Cum îs oile frumoase. I Că de cînd ai adormit, I Iarbă verde n-am păscut, I Apă rece n-am băut. I Ei acasă ş-o venit, I Mama lor i-o întrebat: I Cel mai mic unde-o rămas? I Tot pe văi şi pe vîlcele I Cu oile cele rele, I Tot pe văi şi pe hîrtoape, I Cu oile cele şchioape".
miercuri, 12 octombrie 2022
Colind cu răpirea miresei Mihai Pop
„Din Vadurile Diului, I Mărului cu florile dalbe I Stă Ion tînăr călare, I P'un căluţ cam alb de spume, I Şi se ceartă tot cu turcii, I Tot cu turcii şi cu frîncii. I Să-i dea turcii vadurile I Şi frîncii corăbiile. I Se certară zi de vară, I Zi de vară pînă-n seară. I Se certară şi se 1 uară: I Luară turcii vadurile I Şi frîncii corăbiile. I Le luară şi le trecură I În cea ţară a lui Banat, I Unde-i omul mai bogat I Şi fetele mai frumoase. I Dete-n ţară de-a-şi robi I Robi trei zile de vară I Şi trei nopţi robiră iară, I Robi un plean de juni voinici I Şi alt plean de fete mari I Şi altul de nevestele I Că-s în ţară multicele. I Nevestele zdropăind. I Dar în urma tuturor I Tare-mi vine o cociuţă I Şi-i aduce o cuconiţă, I Cuconiţă smedioară, I Cu codiţa gălbioară. I Pasă-i capu de florinţi, I De florinţi, de bani mărunţi, I Urechiuşi de strulechiuşi I Degeţele de inele. I Tare-mi vine tot plîngînd, I Tot plîngînd moarte-şi rugînd, I Faţa albă zgîriind. I Cine-mi stă să mi-o mîngîie? I Stă Ion Făt-Frumos, I Pe-un cal mîndru-bătăios; I Taci, Mario, nu mai plîn�te 1� roabă să-mi fii, I Ci te iau doamnă să-mi fii, I Doamnă bună-=â""�urţilor, I Noră bună părinţilor, I Cumnăţica fraţilor, I FraţÎ1Qr, surorilor, I Gazdă călătorilor, I Ion Făt-Frumos, I El să fie nătos."
Colinda care are ca temă răpirea miresei este culeasă din zona Piteşti, Argeş (Io'ilCreiiliga;T\i, (n 'Eho, p. 260):
Mihai pop Obiceiuri
Colind Muscel Mihai Pop
„Ia sculaţi, sculaţi, I
Voi boieri bogaţi, I De mi vă uitaţi I Pe-o gură de vale I Vouă
vi se pare I Tot soare răsare; I Soare nu răsare, I Ci vouă vă
vine I Tot cirezi de vaci; I Vacile zbierînd, I Viţeluşi sugînd, I
Din codiţe dînd, I Codiţe-nvoalte, I 'Nvoalte, răsucite, I 'N
aur poleite. I Ia sculaţi, sculaţi, I Voi boieri bogaţi, I De mi vă
uitaţi, I Pe-o gură de vale, I Vouă vi se pare I Tot soare
răsare; I Soare nu răsare, I Ci vouă vă vine I Tot turme de oi, I
Oile zbierînd, I Din codiţe dînd, I Cu codiţe-nvoalte, I
'Nvoalte răsucite, I 'N aur poleite. I Ia sculaţi, sculaţi, I Voi
boieri bogaţi, I De mi vă uitaţi I Pe-o gură de vale I Vouă vi
se pare I Tot soare răsare: I Soare nu răsare, I Ci vouă vă
vine: I Herghelii de cai, I Caii nechezînd, I Murguleţi sugînd, I
Din codiţe dînd, I Cu codiţe-nvoalte I 'Nvoalte răsucite, I 'N
aur poleite. I Ia sculaţi, sculaţi, I Voi boieri bogaţi, I De mi vă
uitaţi I Pe-o gură de vale, I Vouă vi se pare I Tot soare răsare; I
Soare nu răsare, I Ci vouă vă vine: I Tot care de grîu, I Care
scîrţîind, I Cărăuşi mîind, I Din bice trosnind. I Ia sculaţi,
sculaţi, I Voi boieri bogaţi, I De mi vă uitaţi I Pe-o gură de
vale, I Vouă vi se pare I Tot soare răsare; I Soare nu răsare, I
Ci vouă vă vine, I Murgu-mpodobit; I Cu frîu poleit, I Cu şea
de argint" (T. Pamfile, Cîntece de stea, vicleime, sorcove şi
pluguşoare în tocmite spre folosul tinerilor, Bucureşti, f.a.,
p. 15).
Mihai Pop, Obiceiuri