[Mă luai, luai]

Mă luai, luai,
Joi de dimineață
Cu rochia creață.
Jos pe lângă râu,
La holdă de grâu
Cu secera-n brâu.
Mă plecai, plecai,
Mănunchei să-mi tai
Și-o floare aflai:
De jos, o luai,
De praf, o suflai,
Și-n sân o băgai
Floarea trâmbițăi:
Nimeni n-o aude,
Numai Ion din munte,
Cel cu oi mai multe,
La mine vine
În braț' mă strânge.
- Fugi, câine, din față
Nu mă strânge-n brață,
Că maica așteaptă
Ca să-i gat holda.
- Spune-i la mă-ta,
Pe tin' te-o ajuns
Junghi fără durere
Moarte fără vreme.
Mă-sa se lua
Peste delurele
Peste lecurele
Cu nouă ulcele.
- Hai, maică, nu merge,
Că apele-s late,
Satele-s departe.
Și apele-s mari,
Și satele-s rari,
Mie mi-a fi leacu
Pânza și bumbacu,
Trei scânduri de brad
Și-o cruce la cap
Și Ion cel drag.


(Transilvania, Banat)

G. Breazul, Patrium Carmen, Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisul Românesc, 1941.

***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind de femeie măritată

'N schela mării,
'N vadul sării
Născut-a,
Crescut-a
D-un verde d-arvun,
Verde și frumos:
Sus frunza-i măruntă
Jos umbra-i rotundă.
Jos, la umbra lui,
Mișuie
D-un pat
Încheiat,
Cu stâlpii de fag,
Cu scânduri de brad.
În pat așternut
Velințe
Pestrițe,
Pernioare
Scrise;
Peste ele toate,
Covor de mătase
Cu urzeala-n șase.
În pat cine-mi șade?
[nume], ochii-și negri:
Coase, chindisește,
Un fir împletește,
Pe mare-mi privește,
Departe-mi zărește
Neagră corăbioară
Cărcată de greci,
Greci neguțători,
Din vâslă vâslind,
Din lopeți plesnind,
La margini trăgând,
Pe [nume] -ntrebând:
- [nume], ochii-și negri,
Cine-n poală-ți doarme
Au ți-e frățior,
Au ți-e verișor,
Au nepot de sor',
Au Voinea-al tău?
De e Voinea-al tău,
Deșteaptă-l, deșteaptă,
Să ne vămuiască,
Să ne slobozească.
[nume], ochii-și negri,
Din gură grăia
Ș-astfel le zicea:
- Greci neguțători,
Cine-n poală doarme
Nu mi-e frățior,
Nu mi-e verișor.
Nici nepot de sor',
Ci drag Voiniul meu:
C-asear-a sosit
De la București,
Cu slujbe domnești;
De l-oi deștepta,
Vamă v-o lua,
Vamă
Făr' de seamă,
Ghiuluri de bumbac,
Teancuri de postav,
Tot marfă d-a scumpă,
Lucruri muierești;
Greci neguțători,
Treceți și-mi tăceți
Numai mie-mi dați,
Sovon unguresc
Să mă podobesc,
Rar, la zile mari,
Ziua de Crăciun
Ș-a de Bobotează,
Când preoți botează,
Lumea creștinează.
[nume], ochii-și negri,
Fie-mi sănătoasă
Cu drag Voiniul ei.

(Oltenia, Muntenia, Dobrogea)

G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române [1885], editura Minerva, 1982.


***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

[Bună dimineața la Moș Ajun!]

Bună dimineața la Moș Ajun!

Bună dimineața la Moș Ajun!
Bună dimineața la Moș Ajun!
Boi, vaci,
Cai, oi, porci,
Sănătate, bogătate,
Că-i mai bună decât toate!

(Oltenia, Muntenia, Dobrogea)

T. Bălășel, Versuri populare române, I, Craiova, Ramuri, 1919.


***, Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.