miercuri, 11 septembrie 2013

Colind [D-o proptea de grajd/ Stă Negru legat]

D-o proptea de grajd
Stă Negru legat,
Legat veregat.
Fin cine-i presară?
Fânuleţ cu flori
Strâns în sărbători
Dă două surori.
Stăpân ce-mi grăia?
- Rozi, Negrule, rozi,
Rozi de mi te-ngraşă,
Dă-ţi fă spata lată
Şi corniţa-nvoaltă,
Învoaltă răsucită
Că io mi te vânz
Pe care dă fân,
Pe butii dă vin,
Ş-oleu dă bumbac,
Teancuri dă postav.
Curtea să mi-o-mbrac
Curtea şi curtaşii
Şi toţi pogonaşii.
- Stăpâne, stăpâne,
Tu mă vinzi pă mine,
Dar adu-ţi aminte
Colo-n bătălie,
Noi când ne băteam
Cu turcii cu frângii:
Frângii ne-au înfrânt,
Turcii ne-au tăiat,
În mare ne-au băgat,
Io am înotat
Marea-n lung şi-n lat,
Lungiş,
curmeziş.
La mijloc dă mare
Am fost vinovat,
M-am împiedicat
D-o gură de mreană
Şi sunt vinovat;
Ţie ţi-am udat
Fund dă buzunar,
Vârf dă iatagan;
La mal d-am iţit.
Din nări-am suflat.
Nimic n-am stricat
Vasile-n grăia:
- Rozi, Negrule, rozi,
Rozi dă mi te-ngrași,
Că io nu te vând
Şi te ispitesc.
Negru ce-mi grăia?
- Mai m-ai ispitit.
An la Bobotează
Când preoţi botează.
Cu cincizeci dă cai,
Tot cai lăudaţi,
Tot cai potcoviţi,
Io nelăudat.
Şi nepotcovit.
Silă mi-am făcut
Dă i-am întrecut;
Fală ţi-am făcut
Şi ţie şi mie,
Ţie dă stăpân,
Mie dă cal bun!
La anu şi la mulţi ani!


Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967. 

Colind [Poruncit-a mirel fetei/ Să-mi încete lacrămile]

Poruncit-a, poruncit-a
Lină, Lină Rujulină!
Fată dalbă la mirel,
La mirel cel tinerel,
Să mi-şi facă-atâta bine,
Să mi-şi vină pân’ la mine,
Să nu-mi vină prea cu mulţi,
Ci să-mi vină cu cincizeci,
Cu cincizeci de călăraşi,
Mai pe-atâţia pedestraşi,
Să nu-mi vină sus pe munţi;
Munţii-s nalţi şi menunaţi,
Mirel are cai zburdaţi,
Caii lui s-or spăriare
Pe mirel l-or vătămare.
Ci să-mi vină jos prin lunci,
Că pe lunci flori au-nflorit,
Peste flori rouă-a căzut;
Şi să-mi vină-n chiar senin
Cu o mină ţinând de lună,
Cu-alta-mpletind cunună.
Poruncit-a, poruncit-a.
Poruncit-a mirel fetei
Să-mi încete lacrămile,
Să mi-şi scadă vadurile,
Să-mi treacă şireagurile.
Pe cât steaguri s-or d-udara
Mai pe-atâta s-or scurtare
Fiica-i mică şi netare
Şi nu te-o putea spălare.
Ş-ai fi fiică sănătoasă
Precum eşti şi de frumoasă.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.

marți, 10 septembrie 2013

Colind [Nu te duc roabă la turci,/ Ci te duc doamnă să-mi fii]

Din vad în vadul Brăilii
Mărului cu florile dalbe!
Şade Ion tânăr călare
Pe-un cal negru bidiviu.
Şi nu-mi şade cum se şade:
Şade-n apă
Până-n sapă,
Şi-n noroi
Până-n ţurloi,
Şade-n scară d-alintat
Şi-n suliţă rezimat
Şi se ceartă şi cu turcii
Ni cu turcii, ni cu frângii,
La turci să ia vadurile,
Şi la frângi corăbiile.
Se certară,
Le luară,
Să le treacă-n d-aia parte,
În d-aia parte-n Dălbinaşi,
Că sunt oamenii mai graşi,
Să robească de trei zile,
De trei zile,
Trei pleanuri.
Plean dintâi ce mi-a robit?
Neveste de câte-un prunc.
Plean d-al doilea ce-a robit?
Fete mari cu bani pe cap.
Plean d-al treilea ce-a robit?
Tot junei,
D-ăi tinerei.
Vin juneii şuierând,
Fete mari tot hori făcând,
Nevestele prunci săltând.
Mai pe urma tuturor,
Tare vine d-o carâtă,
D-o carâtă zugrăvită,
Cu postav verde-nvelită.
Da-n carâtă cine-şi vine?
D-o cocoană smedioară
Cu cosiţa gălbioară;
Şi nu-mi vine cum se vine,
Şi vine seamă-şi făcând.
Faţa dalbă zgâriind,
Cosiţa dărăpănând.
Dar şi Ion mi-o vedea
Şi din gură aşa grăia :
— Taci cocoană nu mai plânge,
Nu te duc roabă la turci,
Ci te duc doamnă să-mi fii,
Doamnă mie, curţilor,
Nor' bună părinţilor,
Cumnăţică fraţilor,
Stăpână d-argaţilor.
Dar şi Ion făt-frumos
El să fie sănătos,
Dat în ştirea lui Cristos.

Flori alese din poezia populară, II, E.P.L., București, 1967.