Descântec de deochi Pasăre albă/Codalbă

Pasăre albă

Codalbă

Sus te suiși

Jos plesniși.

Plesnească ochii râmnitorilor,

Plesnească ochii deochetorilor!

Cine a râmnit

A plesnit

și a rămas... curat,

Lumânat,

Ca argintul strecurat.

Descântecul meu

Leacul i-l dă Dumnezeu.

Costești

Pasărea albă este lebăda întrucât, în unele sate încă mai întâlnim practici străvechi, ritualuri și imanuri închinate acestor preotese ale Soarelui, ca o legătură dintre cel care se roagă, omul de rând și divinitate.

descântec de deochi pentru copil

Să fugiți în munți înalți
Să lăsați pe [N.N.]
Luminat și curat,
Cum Maica Domnului l-o lăsat.

Descântec "pentru toate cele": pocitură, deochi, ursită

Se descântă cu un cuţit părăsit, în usturoi şi cu acela se unge, sau în apă cu care se spală şi se bea, restul se toarnă pe câine cruciş și, de s- a scutura, nu i-i nimic omului.

Ustur mere şi Maica Precista

Pe-un jij de deal

Cată-n carte,

Cată-n parte,

Cată-n toate părţile

Unde a vedea

Nouă strigoaice

Cu nouă ţânci răi,

Nouă lupoaice,

Ş-a strigat Maica Precista

În gura mare:

Voi nu-l pociţi ,

Nu-l săgetaţi,

Nu-l giughieţi,

Da' luaţi giungheturele ,

Săgetăturele,

Şi le duceţi

În dealul Galariilor,

Pocitoarea ciutelor.

Voi acolo pociţi,

Acolo giunghieţi,

Acolo săgetaţi

În strachină de argint

Cupele sprijinind.

Da' N. să rămâie

Curat şi luminat,

Ca Dumnezeu ce l- a dat

Şi Maica Precesta ce l-a lăsat,

Alo - haide!

E. N. Voronca - Datinele şi credinţele poporului român

https://rightwords.ro/folclor/descantec-pentru-toate-cele-pocitura-deochi-ursita--63831

Descântec de deochi

Du-ce giochi dîn frunce,

În mijloc dă munce;

Du-ce giochi cu vântul,

Vântul să ocolească pământul;

Vântul să vină,

Giochiul în munce să rămână

Tui, Tui!!!

Descântătoarea scuipă de trei ori pe jos, pe vatră, bagă degetul în gură şi unge cu scuipat fruntea copilului, apoi pune într-un pahar apă curată, proaspăt scoasă din fântână şi aruncă de trei ori cărbuni aprinşi în pahar. După ce s-au stâmpărat cărbunii se dă copilului să bea, de trei ori şi mai târziu până ce se termină din pahar.

(Drăgan Cocoana, Duleu)

Descântec de deochi

DESCÂNTEC DE GIOCHEAT

Fuji giochi

Dîntră ochi,

Dîn splină

Dîn dulbină;

Fuji muroane,

Fuji strîgoane,

Fuji poşitură,

Fuji strîcnitură

Dîn creii (creierii) copilului,

Dîn faţa obrazului,

Copilu’ să rămână curat şî luminat,

Ca Maica Domnului

Dîn şeri lăsat.

Tomescu Maria, 69 de ani, Duleu

https://descantecesileacuristrabune.wordpress.com/

Numărătoare

Uima,

Doima, 

Triima,

Paima,

Ciungăr,

Mângăr,

Oaja,

Boasa,

Ghiț,

Peniț,

Alba,

Scârț!

Cântece și jocuri de copii, colecția Meșterul Manole, editura Minerva, București, 1982.

Numărătoare

Unica,

Doica,

Treica,

Patrica,

Cincica,

Rânca,

Socotic,

Bocotic,

Tănase,

Gheorghe.

Cântece și jocuri de copii, colecția Meșterul Manole, editura Minerva, București, 1982.

Colindul cu Moș-Ajunul

Buna ziua lui ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun! 
Câţi miei, 
Câţi purcei, 
Fug copiii după ei. 
Cârnaţi, 
Cârnaţi, 
Ieşi, gazda, de ne daţi. 
Lopociță, 
Lopociță,  
Ieşi, gazda ca ni-s d-o viţă. 
Covrig, 
Covrig, 
Ieşi, gazda, că ni-i frig! 
După ce primesc cârnaţi, slănină sau bani, colindătorii mai strigă: 
Câtă trestie la gazda pra casa, 
Atâţia gologani pră masă! 

Banat
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

Colindul cu Moș-Ajunul

Neaţaluş, 
Neaţaluş, 
Ne dai, lele, ne dai?
Ma chitii, 
Ma chitii 
După sac, 
Dă-mi, babo, colacul 
Şi bomacul, 
Să ma duc la altă casă 
Unde-i fata mai frumoasă! 

Ialomița
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

Colindul cu Moș-Ajunul

Bună dimineaţa la Moş-Ajun, 
Bună dimineaţa la Moş Crăciun, 
Ne daţi, ne daţi, ori nu ne daţi? 
Ne daţi, ne daţi, ori nu ne daţi? 

sau 

Bună dimineaţa, 
Daţi-ne colindeaţa! 
Bună dimineaţa la Mos-Ajun, 
Daţi-ne un colac bun!

Țara Românească
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun, 
Într-un ceas bun! 
Ce e pe casă - să trăiască 
Ce e afară - să izvorască!
Porcii unturoşi, 
Oameni sănătoşi, 
Vacile lăptoase, 
Oile lânoase, 
Caprile păroase! 
Câte cuie sunt pe casă -
Atâţia galbini pe masă! 
Pita - cât masa, 
Stogu - cât casa 
La anu şi la mulţi ani cu sănătate!

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun, 
Că e mai bună a lui Crăciun 
(Stăpînul casei îi mulţumeşte, apoi copilul rosteşte:) 
Stogu - cât casa, 
Pâinea - cât masa, 
Stupii - mieroşi, 
Caii - bănoşi, 
Porcii - unturoşi, 
Oamenii - sănătoşi 
Oile - lânoase, 
Caprele - ţâţoase, 
Vacile - lăptoase, 
Cânepa - până în straşina casei, 
Mănuşele -
Cât mătuşele, 
Fuioarele -
Cât răşchitoarele, 
Ce e în casă -
Să trăiască, 
Ce e afară -
Să izvorască! 
La anul cu pace şi cu sănătate 
Est timp cu o parte 
Şi la anul cu o mie.

Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Urarea pițărăilor

Bună ziua lui Ajun, 
Că-i mai bună a lui Crăciun, 
Că-i cu miei şi cu purcei, 
Cu păstorii după ei. 
Scoală, gazdă, nu durmi, 
Că nu-i vremea de durmit, 
Trebe calul potcovit 
Cu potcoava de colac, 
Şi cu cuie de cârnaţ; 
Dă-ne poame. 
Că ni-i foame, 
Dă-ne nuci, 
Că-s mai dulci, 
Dă-ne alune, 
Că-s mai bune.

(A. Viciu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Pițărăii

Bună ziua lui Ajun 
Că-i mai bun-a lui Crăciun, 
Că-i cu miei, 
Cu purcei, 
Cu copiii după ei. 
Unde-i ajung, 
Îi împung, 
Dă-ne alune, 
Că-s mai bune! 
Dă-ne nuci, 
Că-s mai dulci! 
Dă-ne poame, 
Că n-i foame! 
Dă-ne criţari, 
Că-s mai tari! 

(Nic. Densusianu)
Transilvania, Banat
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind [(...)Şi Ion voinicu/El s-o lăudatu/(...)Căci are oi multe]

Leroleo! 
Şi Ion voinicu, 
El s-o lăudatu 
Şi s-o răurat 
Căci are oi multe, 
Multe şi mărunte, 
Cât îs pietre multe. 
Dar şi mieluşăle, 
Câtu-s brânduşăle. 
Dar şi un'le paşte? 
Pă cer, pă pămîntu. 
Dar şi un'le-adapă? 
'N cel noreţ de ploaie. 
Dar şi un'le-nchide? 
În cel cearcăn de lună. 
La uşă ce-mi pune? 
Di-un berbece lai, 
Lai 
şi bucălai. 
Berbeciu-mi grăia: 
- Duhul Mării Negre, 
Rău ti-ai învăţat; 
Cum seara-nserezi, 
La obor te tragi, 
Peste ger ţi-arunci, 
Tot oi mari mănânci, 
Mieluşele-mi strici.
Berbeciu-mi grăia: 
- De m-oi mânia 
Şi m-oi scutura 
Oi dalbe-oi scula, 
Cloapete-or suna, 
Sunetul s-or duce 
Pe cer, pe senin, 
Pân' la dragi stăpâni. 
Stăpîni di-o auzea 
Şi ei c-or venea, 
Cu cinzeci de câini, 
Tot câini căţelandri, 
Cam pe urma lor, 
Mama javrelor. 
În goană ți-or luară, 
Şi mi ți-or goniră, 
Pân' la Marea Neagră 
Şi-napoi ți-o-ntoarce 
Şi ți-or mai goni 
Prin satele rare 
Cu fetele mari, 
Prin satele dese 
Cu fete mirese. 
Şi-napoi ți-o-ntoarce 
Şi ți-ar mai goniră 
Prin şârai de sate, 
Prin satele rare 
Cu fetile mari. 
Nimenea nu-l vede, 
Numai Ioana-l vede, 
Îl vede-l fericeşte: 
- Fericean de el 
Şi de maica lui, 
Zile ce-a născut, 
Parte ce-a avut 
De taică, 
de maică, 
De oiţe multe, 
Multe şi-s mărunte,
Câtu-s petre-n munte. 
Şi Gheorghe-ăl voinic 
Fie sănătos!
 
(M. Brătulescu)
Oltenia, Muntenia, Dobrogea
Poezia obiceiurilor de iarnă, editura Minerva, 1985.

Colind Steaua străluceşte/Şi lumii vesteşte/Dai Dommnului Doamne

Steaua străluceşte,
Şi lumii vesteşte,
Dai Domnului Doamne,
Că astăzi curata, 
Prea nevinovata, 
Fecioara Maria, 
Naşte pe Mesia, 
În tara vestită, 
Vitleem numită. 
Magii 'cum văzură 
Steaua, şi porniră. 
Mergând după rază, 
Pe Christos să-1 vază. 
Şi dacă porniră, 
Îndată-l găsiră. 
La dânsul intrară, 
Şi se închinară, 
Cu daruri gătite, 
Lui Christos menite. 
Luând fiecare 
Bucurie mare,
Care bucurie 
Şi aici să fie, 
Dela tânărete 
Pân' la bătrânețe. 

Colindă cu refrenul la urmă, precedat de 2 versuri. Textul este al unul cântec de stea, iar melodia este a unei colinde.

Romoșel, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea (Vitleem, Vertep)

Veniţi toate neamurile să-i cântăm, să-i cântăm,
Pe Christos Mântuitorul să-l lăudăm, să-l lăudăm,
Că el astăzi În Vitleem s'a născut, s'a născut,
Precum l-au vestit prorocii de demult, de demult.
În iesla dobitocească stă culcat, stă culcat,
Ca un prunc micuţ, cu toate înfăşat, înfăşat.
Îngerul în vis lui Iosif vesteşte, vesteşte,
Cum că Irod oaste mare găteşte, găteşte.
Scoală Iosif şi fugi în Egipet, în Egipet,
Scapă pruncul şi mama lui din prăpăd, din prăpăd.
Ca să scape şi acolo de mânie, de mânie,
Că sunt toti amestecaţi cu diavolii, cu diavolii.

Se deosebește de colindă prin absența refrenului.

Dobra, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea (Vitleem, Vertep)

Să cântăm versuri de jale
Pentru-alui Adam greşală
Pentr' a lui păcătuire,
Şi din raiu izgonire.
Sapă Adam pământul,
Sapă Eva cu dânsul,
Satana la ei venia,
Şi din gur'aşa zicea:
- Du-te Adame nu săpa,
Nu-i aici moșia ta!
Du-te Adame sapă'raiu,
C'acolo moșie ai!
Adam începu a plânge,
Și cu glas de jale a zice:
-O, vai, Evo ce-mi făcuși,
Unde vom merge acuși?
Când tu m'ai înceluit,
Când despre pom m'ai vorbit,
Și cu rău m-ai amăgit,
Când pe sub pom m'am găsit.
Eva începu a plânge,
Și cu glas de jale-a zice:
-Șarpele m'a înșelat,
Când eu sub pom m'am aflat.
El la mine a venit
Și chiar astfel mi-a grăit:
-Mănâncă Evo mere bune,
Ca să n'ai seamăn pe lume.
Adam începu a plânge
Și cu glas de jale-a zice:
-Dacă din raiu sunt țipat,
Barem aici să fiu lăsat.
Satana iară zicea:
-Eu aicea te-oi lăsa,
Dacă tu mie-mi vei da,
Ce va fi pe voia mea.
Câți fii s' or naşte din tine,
Toți să mi-i dăruieşti mie.
Adam începu a plânge,
Şi cu glas de jale a zice:
- Fie-ți voia cum îţi place,
Numai mie să-mi dai pace.
Raiule grădină dulce,
Dela tine nu m'aş mai duce,
De mirosul tău cel dulce.
De frumuseţi-ti nu m' aş mai duce,
De mirosul florilor,
De arsul făcliilor.
Şi de acum până' n vecie,
Mila Domnului să fie,
Si la gazdă bucurie.
Spre mulţi ani de veselie.

Se deosebeşte de colindă prin absența refrenului.

Gurasada, Hunedoara

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea (Vitleem, Vertep) fără refren

Steaua sus răsare,
Ca o taină mare;
Steaua străluceşte,
Şi lumii vesteşte:
Că Maică curată,
Prea nevinovată,
Fecioara Maria,
Naşte pe Messia.
Magii cum auziră,
Steaua şi-o porniră.
Mergând după rază,
Pe Christos să-l vază.
Şi dacă veniră,
Îndată-l găsiră.
La dânsul intrară,
Şi se închinară.
Cu daruri gătite
Lui Christos menite,
Luând fiecare,
Bucurie mare.
Care bucurie,
De azi să ne fie,
De la tinereţe.
Pân'la bătrâneţe.

Dobra, Hunedoara
303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.

Cântec de stea fără refren

Din cer îngerii se pogorâră,
La noi păstori, (bis)
Că'n Vitleem de grab'să mergem,
Să-l vedem (bis)
Fiul lui Dumnezeu cel ce s'a născut,
Din fecioară (bis)
Cu adevărat el va fi nouă,
Mântuitor. (bis)
Dus-a unul un miel, dus-a al doilea
O oaie (bis)
A treia lapte, a patra lui i-a dat,
Lui un caş. (bis)
Aşa s' au întors la ale sale.
Cu adevărat (bis)
Taina' ceasta-i mare tuturor spunem,
Cu 'ndrăzneală. (bis)

Dobra, Hunedoara

303 colinde cu text și melodie, culese și notate de Sabin Drăgoi, 2010, https://biblioteca-digitala.ro.